Motivaţia în contextul şcolar: o abordare statistică

                Premise. Tema de anul acesta a „Colocviilor didactice” (2015) ne-a permis o abordare practică, în prelungirea stadiului exegezei. Interesaţi, ca profesori, de resorturile intime ale învăţării, ne-am adresatdirect beneficiarilor ei, elevii, prin intermediul unui sondaj online.

                Conceperea şi administrarea sondajului. Chestionarul a fost conceput încât să respecte cât mai mult exigenţele şi rigorile unei cercetări sociometrice. Au fost redactate 10 întrebări care se referă la: sexul respondentului (alegere duală, răspuns unic), nivelul de şcolaritate şi de mediu al acestuia (alegere duală, răspuns unic), motivaţia de a învăţa la o anumită materie a respondentului (cu 9 variante de răspuns dintre care poate alege una sau mai multe variante), motivaţia de a nu învăţa a la o anumită materie a respondentului (cu 11 variante de răspuns dintre care poate alege una sau mai multe variante), motivaţia pe care o au colegii respondentului de a învăţa (cu 9 variante de răspuns dintre care poate alege una sau mai multe variante), motivaţia pentru care crede respondentul că părinţii săi au învăţat (cu 9 variante de răspuns, dintre care poate alege una sau mai multe variante), motivaţia proprie de a învăţa (alegere duală, răspuns unic), nivelul de studii al părinţilor respondentului (alegere multiplă dintre 5 variante, răspuns unic), importanţa competiţiei ca factor al motivaţiei învățării (alegere duală, răspuns unic). Sondajul a fost transpus în „Google Forms” (accesibil online şi gratuit pentru posesorii unui cont Google) şi a fost diseminat exclusiv pe reţeaua de socializare „Facebook”, de pe conturile iniţiatorilor (profesori cu elevi din două şcoli în lista de prieteni, din mediul rural şi urban, de gimnaziu şi liceu). Linkul către sondaj a fost postat în ziua de 6 aprilie 2015 şi a avut un număr total de 10 distribuiri din partea autorilor sau a prietenilor din listă, ajungându-se în 5 zile la 132 de respondenţi, apoi stagnând. Limitele sondajului ţin în primul rând de modul de administrare: autorii nu dispun de mijloacele unui institut de sondare a opiniei publice, prin urmare marja de eroare este mai mare de 3 % ca în cazul unui eşantion tradiţional de circa 1000 de respondenţi. Administrarea testului nu a avut limitare de răspunsuri în funcţie de IP-ul respondentului, existând, teoretic, posibilitatea ca o persoană să răspundă de mai multe ori, fapt improbabil, din lipsa unei motivaţii în acest sens.

                Analiza rezultatelor sondajului. La sondaj au răspuns 132 de elevi, dintre care 86 de fete (65,2 %) şi 46 de băieţi (34,8 %). Din cei 132 de elevi 83 învaţă la gimnaziu (62,9 %), iar 49 la liceu (37,1%).

Şcolile de provenienţă ale respondenţilor înclină spre mediul urban, cu 119 elevi (90,2 %), în timp ce din şcoli din mediul rural provin 13 respondenţi, adică 9,8 %.

Itemul „Învăţ la o anumită materie deoarece…” a oferit următoarea ierarhie a răspunsurilor: 74 respondenţi (56,1 %) şi 72 (54,5 %) învaţă pentru că „îmi place materia respectivă” şi pentru că „vreau să-mi fac un viitor”; 44 respondenţi (33,3 %) şi 42 (31,8 %) învaţă la o anumită materie pentru că „îmi place de profesorul care o predă” şi pentru că „vreau note mari”; 33 de respondenţi (25 %) învaţă pentru că „vor să demonstreze cât de bun(ă) sunt”; 26 de respondenţi (19,7 %) şi 25 (18,9 %) învaţă pentru că „nu vor să rămână corigent(ă)” şi pentru că „îmi place să învăţ în general”; pe 11 dintre respondenţi (8,3 %) îi obligă familia să înveţe, iar 4 (3 %) consideră ca au o altă motivație pentru a învăţa pe care însă nu o precizează. Dintre cele 9 variante de răspuns 5 oferă rezultate procentuale sensibil egale, demonstrând un echilibru între variabilele oferite ca motivație pentru învățare.

Itemul „Nu învăţ la o anumită materie deoarece…” are nişte răspunsuri extrem de polarizate. Se detaşează 3 variante de răspuns dintre cele 11 oferite: 66 de respondenţi (50 %) spun: „nu cred că materia respectivă îmi va folosi la ceva”, 61 de respondenţi (46,2 %) afirmă „nu îmi place materia respectivă”, 58 de respondenţi (43,9 %) „nu înţeleg ce mi se predă”. La mică distanţă de primele 3 variante avem 41 dintre respondenţi (31,1 %) care indică faptul că „nu îmi place de profesorul care o predă”. Urmează celelalte 6 variante de răspuns cu valori sensibil egale: 13 (9,8 %) „ştiu că vor promova oricum”, 10 (7,6 %) „nu vor să demonstreze nimic”, 8 (6,1 %) afirmă „colegii mei nu învaţă, eu de ce să învăţ?”, 7 (5,3 %) arată că „nu îmi place să învăţ în general”, „nu vreau note mari, mă mulţumesc să promovez cu 5” şi tot 7 (5,3 %) afirmă că au o altă motivaţie pentru care nu învaţă, dar pe care nu o precizează. Pe ultimul loc ca număr de răspunsuri, cu 4 (3 %), este varianta „nu mă obligă părinţii / familia, nu le pasă ce note iau”. Contează (1) utilitatea materiei, din perspectiva viitorului (corelabilă cu învăţarea „pentru a-mi face un viitor”) apoi cât de (2) plăcută sau de (3) inteligibilă este.

Itemul următor se referă la colegii respondentului: „cred că majoritatea colegilor mei învaţă deoarece…”. Cele 9 variante de răspuns nu sunt polarizate la extreme ci se prezintă relativ echilibrate. 67 de respondenţi (50,8 %) consideră că majoritatea colegilor sunt vânători de note mari; 58 (43,9 %) cred că aceşti colegi „vor să-şi facă un viitor”; semnificativ ca număr, 47 de respondenţi (35,6 %), arată că pe colegii „îi obligă părinţii / familia” ca să înveţe, iar 44 (33,3%) sunt convinşi că aceşti colegi „nu vor să rămână corigenţi”; sensibil egali – 37 (28%) şi 34 (25,8%) – arată că aceşti colegi învaţă pentru că „vor să demonstreze cât sunt de buni”, respectiv că „le place materia respectivă”; doar 23 (17,4%) consideră că majoritatea colegilor învaţă pentru că „le place de profesorul care predă materia respectivă”, în timp ce doar 12 (9,1 %) spun că majorităţii colegilor „le place să înveţe în general”. Un respondent (0.8 %) are altă părere privind motivaţia învăţării, pe care însă nu o detaliază.

Itemul „cred că părinţii mei învăţau deoarece…”, este surprinzător prin răspunsurile înregistrate din cele 9 variante. Se detaşează net convingerea că părinţii respondenţilor învăţau pentru că „voiau să-şi facă un viitor” – 93 de respondenţi, adică 70,5 %. Acest procent este cel mai mare obţinut de o variabilă a prezentului sondaj. La distanţă mare de acest răspuns se situează, pe poziţii relativ egale, aprecierile conform cărora părinţii învăţau deoarece: „le plăcea să înveţe în general” (43 de respondenţi / 32,6 %), „le plăcea materia respectivă” (33 de respondenţi / 25 %), „voiau note mari” (30 de respondenţi / 22,7 %), „îi obligau părinţii / familia” (27 de respondenţi / 20,5 %), „voiau să demonstreze cât de buni sunt” (25 de respondenţi / 18,9 %). Doar 18 dintre respondenți (13,6 %) consideră că părinţii lor învăţau pentru că „nu voiau să rămână corigenţi” şi 17  (12,9 %) pentru că „le plăcea de profesorul care preda o anumită materie”. Numai 3 respondenţi (2,3 %) au indicat alte variante posibile.

 

Aflăm că, spre deosebire de prezent, oamenii învăţau în trecut ca să-şi facă un viitor.

Referitor la motivaţia învăţării, 91 dintre respondenţi (68,9 %) au apreciat că aceasta „vine (mai degrabă) din interior şi 41 (31,1 %) au indicat că „vine (mai degrabă) din exterior”.

Pentru conturarea mediului de provenienţă al respondenţilor am formulat itemul: „cel puţin unul dintre părinţii mei are studii de nivel…”. Aproape jumătate dintre respondenţi, 64 (48,5 %), au indicat cel puţin un părinte cu studii de nivel universitar, 43 respondenţi (32,6 %) de nivel liceal, 13 (9,8 %) de nivel postuniversitar şi 12 (9,1 %) de nivel doctoral. Foarte probabil acest nivel ultim a produs o confuzie între studiile de medicină şi studiile doctorale.

 

Relativ echilibrată este părerea respondenţilor faţă de „importanţa competiţiei cu colegii”: majoritatea, 71 de respondenţi (53,8 %), au indicat că nu se află în competiţie cu colegii, pe când 61 de respondenţi (46,2 %) au arătat că este importantă competiţia cu aceştia.

Ar fi interesantă reluarea periodică a sondajului, păstrând structura acestuia, în vederea identificării unei dinamici a motivaţiei în context şcolar. La fel de interesantă s-ar dovedi administrarea lui pe un eşantion cât mai reprezentativ, la nivel de municipiu, judeţ sau ţară.

Alte date relevante rezultă din filtrarea şi mai detaliată a rezultatelor acestui sondaj: de pildă, toţi liceenii din mediu rural care au răspuns la chestionar au cel puţin un părinte cu liceul terminat; pentru ei competiţia nu este importantă (cu o excepţie din şase, adică 17 %).

Niciun elev cu părinţi care să aibă strict studii gimnaziale nu a răspuns la acest sondaj.

 

BIBLIOGRAFIE

•  Bastin, G., Les techniques sociométriques, Presses Universitaires de France, 1970.
• Cosmovici, A., Iacob, I., Psihologie şcolară, Polirom, 1998.
• Lieury, A., Fenouillet, F., Motivation et réussite scolaire, Dunod, 2013.
• Maslow, A. H., Motivaţie şi personalitate, Trei, 2013.
• Neacşu, I., Motivaţie şi învăţare, Editura Didactică şi Pedagogică, 1978.
• Vallerand, R. J., Thill, E. E., Introduction à la psychologie de la motivation, Études Vivantes, 1993.
• Viau, R., La motivation en contexte scolaire, De Boeck, 2009.

Articol realizat împreună cu Mădălin Roşioru, profesor la Şcoala Gimnazială nr. 18 „Jean Bart” Constanţa, prezentat la sesiunea de comunicări metodico-științifice Colocviile didactice, ediţia XXIII, aprilie 2015 şi publicat în devista „Dynamis” editată de CCD Constanţa, nr. 2 / 2015.