didactică

Managementul clasei de elevi

Managementul clasei de elevi reprezintă un domeniu extrem de complex şi eterogen, care are în vedere o serie de factori / aspecte / imperative ca: formarea şi recrutarea cadrelor didactice, deontologia didactică, structura familială familială a colectivului de elevi (mediul de provenienţă), aspecte ce ţin de dimensiunea ergonomică, psihologică, psihosocială, normativă şi creativă,  eficienţa microdeciziilor  educaţionale, folosirea eficientă a timpului, climatul educaţional al clasei.

Din perspectiva unei definiţii atotcuprinzătoare a managementul clasei de elevi  o redăm  pe următoarea: Domeniul de cercetare în ştiinţele educaţiei, care studiază atât perspectivele de abordare ale clasei de elevi (didactică şi psiho-socială), cât şi structurile dimensionale ale acesteia (ergonomică, psihologică, psihosocială, normativă, relaţională, operaţională şi creativă), în scopul facilitării intervenţiilor cadrelor didactice în situaţii de criză „microeducaţională” (indisciplină, violenţă, non-implicare etc.) şi a evitării consecinţelor negative ale acestora, prin exerciţiul microdeciziilor educaţionale.

Referitor la dimensiunea ergonomică a managementului clasei de elevi se referă la dispunerea mobilierului din clasă, vizibilitatea şi amenajarea sălii de clasă. Apreciez că o sală de clasă optimă trebuie să dispună de un mobilier modular de preferinţă, un dulap, ferestre luminoase, o pavoazare minimală, un coş de gunoi încăpător, o catedră, table. Nu am încurajat „împopoţonarea” pereţilor cu tot felul de materiale în exces (panouri, planşe, fotografii etc.) frumoase vizual, dar care distrag atenţia elevilor. Găsesc oportun amenajarea unui spaţiu în care să fie expuse creaţiile elevilor şi (sau) rezultatele acestora. Dispunerea mobilierului îl prefer frontal (clasic) în majoritatea timpului. Apreciez că amenajarea acestuia în orice altă formă trebuie să fie punctuală şi ocazională.

Dimensiunea psihologică din perspectiva managementului clasei de elevi are în vedere „cunoaşterea, respectarea şi exploatarea particularităţilor individuale ale elevilor”. Acestea se subordonează unui element integrator care este dat de capacitatea de muncă a elevilor. La rândul ei capacitatea de muncă este influenţată de stadiul de dezvoltare psihologică a copiilor, componenta motivaţională, gradul de dificultate a conţinuturilor educaţionale.

Dimensiunea psihosocială  se referă la întinderea clasei (ideal între 20-25 de elevi), interacţiunea membrilor clasei, mediul social de provenienţă a elevilor, nivelul studiilor membrilor familiei.

Dimensiunea normativă a managementului clasei de elevi are în vedere setul de norme (reguli) pe baza cărora este organizată. Normele pot fi: explicite (cunoscute, clar exprimate, ca Regulamentul clasei, Regulamentul laboratorului de informatică ş.a., Regulamentul de Ordine Interioară – ROI, etc.) şi implicite: acele norme ascunse, interiorizate, care se construiesc în cadrul grupului.

Dimensiunea relaţională şi operaţională a managementului clasei de elevi presupun din partea cadrului didactic  identificarea unor strategii diverse de intervenţie:  strategia de dominare, în care prestigiul cadrului didactic este dublat de autoritatea lui în faţa elevilor; strategia care are la bază negocierea, „căderea la pace” care poate fi explicită (consensuală) sau implicită (ascunsă); fraternizarea care rezultă din incapacitatea cadrului didactic de a se impune urmată fiind de o „alianţă” cu elevii; strategia bazată pe ritual şi rutină folosită de cadrele didactice care uniformizează şi standardizează procesul instructiv-educativ; strategia de susţinere morală care asociază reuşita şcolară a elevului cu reuşita socială.  Apreciez că aceste strategii nu pot fi aplicate strict individual la clasă, ci mai degrabă trebuie să primeze un melanj creativ al cadrului didactic în funcţie şi de „starea” clasei. Prin urmare din perspectiva managementului clasei de elevi, dimensiunea creativă (inovatoare) este direct legată de capacitatea cadrului didactic de a optimiza micro-deciziile educaţionale.

În literatura de specialitate s-au identificat şi analizat două mari tipuri de forţe care au un rol esențial în managementul clasei de elevi şi anume influenţa personală a profesorului şi influenţa de grup.

Cu alte cuvinte în primul rând noi, cadrele didactice, suntem direct responsabile de captare atenţiei, crearea unei atmosfere propice actului didactic pentru atingerea performanţei, deci trebuie să fim conştienţi de influenţa personală. În al doilea rând, influenţa de grup este raportată la mărimea clasei, interacțiunea membrilor determinată de nivelul de inter-cunoaştere, scopul şi structura clasei, compoziţia şi organizarea acesteia.

Trăsăturile care determină individualizarea claselor de elevi sunt: coeziunea acestora, autonomia sau dependenţa, conformismul sau nonconformismul membrilor, permeabilitatea sau impermeabilitatea clase în acceptarea de membri noi, stabilitatea sau instabilitatea clasei cu referire la durabilitatea ei, sintalitatea ca ansamblu dinamic al clasei.

Prin urmare managementul clasei de elevi este o componentă importantă, chiar determinată în succesul demersului didactic.

Studenţii şi debutanţii trebuie să aibă în vedere faptul că începutul anului şcolar este momentul în care toate cadrele didactice susţin un adevărat „examen al priceperii manageriale” în momentul în care intră la clasă.  Acum se cunoaşte colectivul de elevi, se stabilesc regulile grupului. Prima impresie este relevatoare atât pentru cadrele didactice cât şi pentru elevi. În momentul în care un cadru didactic preia un colectiv(e) de elevi, acesta ar trebui să-l analizeze şi să stabilească normele de organizare, să analizeze nivelul de coeziune al grupului, să administreze testele iniţiale pentru identificarea nivelului clasei. În funcţie de acest nivel al clasei, cadrul didactic îşi organizează ulterior întreg procesul instructiv educativ.

Apreciez utilitatea testelor iniţiale la început de ciclu (clasa a V-a, clasa a IX-a), dar şi ori de câte ori primim în o clasă nouă. Un colectiv pe care îl cunoaştem de un 1-2-3 ani şcolari nu poate oferi surprize la testarea iniţială.

Rigoarea întocmirii planificărilor anuale şi semestriale, conștiinciozitatea pregătirii tuturor orelor, abilitatea de a gestiona toate situaţiile potenţial conflictuale la care se adaugă tactul în relaţia cu părinţii, toate contribuie la crearea unei atmosfere propice actului didactic. În plus recomand ori de câte ori există o problemă legată de şcoală, tânărul profesor să aibă curajul să admită că este depăşit de situaţie şi să se consulte cu colegii de cancelarie.

 

error: Content is protected !!