Proiectarea didactică – repere
Este activitate didactică pe care profesorul o realizează la începutul anului şcolar. Presupune mai întâi lecturarea unor materiale specifice ca: planului cadru, programa şcolară, structura anului şcolar, manuale şi auxiliare didactice. Toate aceste instrumente indispensabile unui cadru didactic sunt elaborate de către Ministerul Educaţiei. Planul cadru, programa şcolară, structura anului şcolar şi manualele sunt instrumente oficiale. Planificarea materiei este un instrument didactic original, elaborat de către fiecare cadru didactic.
Planificarea materiei este de mai multe feluri: anuală (sau calendaristică), semestrială şi pe unităţi de învăţare. În practică se utilizează planificarea anuală o include şi pe cea semestrială. Cutuma presupune elaborarea de planificări anuale şi pe unităţi de învăţare pentru fiecare nivel de clasă pe care o avem în încadrare. Aceste planificări se multiplică în câte două exemplare urmând avizarea ambelor exemplare de către responsabilul comisiei metodice „Om şi societate”, în intervalul 01 – 30 septembrie din fiecare an şcolar, depunerea unui exemplar din planificare la mapa comisiei şi păstrarea celui de al doilea exemplar la mapa personală a cadrului didactic.
În antetul planificării se inserează elemente obligatorii privind identificarea unităţii şcolare, disciplina, manualul folosit la clasă, programa şcolară folosită în întocmirea planificării, structura anului şcolar, clasele la care se foloseşte planificarea respectivă, numărul de ore alocat pe săptămână, spaţiul rezervat vizării planificării de către directorul unității şcolare şi de către responsabilul comisiei metodice, consemnarea numelor directorului şi a responsabilului de comisie, numele cadrului didactic şi semnătura olografă a acestuia. Un model de casetă cu datele de identificare este:
| Şcoala
Disciplina: Manualul folosit la clasă: Conform programei şcolare aprobate prin OMENCŞ nr. 3393/28.02.2017 Structura anului şcolar aprobată prin OM nr. Clasa…/1 oră / săpt. |
VIZAT: Director
Prof. Responsabil Comisie „Om şi societate” Prof. Prof. Mirela ROŞIORU
|
Planificarea propriu zisă se întocmeşte creativ de către fiecare cadru didactic prin împărţirea materiei prevăzute în programa şcolară pentru fiecare clasă în: unităţi de învăţare, lecţii/conţinuturi, însoţite de competenţele specifice preluate din programă şi perioada de timp (săptămâna didactică).
Legea educaţiei naţionale nr.1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precizează, la art. 66 alin. 5, modul în care pot fi folosite orele alocate disciplinelor şcolare: „Pentru fiecare disciplină şi domeniu de studiu, programa şcolară acoperă 75% din orele de predare şi evaluare, lăsând la dispoziţia cadrului didactic 25% din timpul alocat disciplinei/domeniului de studiu respectiv. În funcţie de caracteristicile elevilor şi de strategia şcolii din care face parte, profesorul decide dacă procentul de 25% din timpul alocat disciplinei/ domeniului de studiu este folosit pentru învăţare remedială, în cazul copiilor cu probleme speciale, pentru consolidarea cunoştinţelor sau pentru stimularea elevilor capabili de performanţe superioare, conform unor planuri individuale de învăţare elaborate pentru fiecare elev”.
Mai jos exemplificăm un model de tabel cu rubricaţiile aferente pentru o planificare anuală / calendaristică.
| Nr.
crt. |
Unitatea de învăţare | C.S. | Conţinuturi / Lecţii | Nr. ore | Săptămâna
didactică |
Obs. |
Unităţile de învăţarea sunt preluate din programa şcolară. Acestea au în vedere o primă împărţire logică şi unitară a materiei. Competenţe generale, definite la nivelul disciplinei de studiu, având un grad ridicat de generalitate, nu se scriu în planificare. Competenţe specifice şi unităţi de conţinut (sau de învăţare), sunt corelate astfel încât o anumită competenţă specifică să poată fi formată/ dezvoltată prin diferite unităţi de conţinut (de învăţare), în contextul în care competenţele specifice se formează pe parcursul unui an de studiu şi decurg din competenţele generale.
Numărul unităţilor de învăţare diferă de la clasă la clasă. Toate conţinuturile / lecţiile planificate sunt dezvoltate în planificarea pe unităţi de învățare.
| Conţinuturi / lecţii | CC.S. | SSăpt.
|
Activităţi de învăţarea
Termeni, concepte şi probleme de atins
|
Resurse materiale şi procedurale | Instrumente de evaluare |
Elaborarea proiectului de lecţie – repere
Proiectul de lecţiei / didactic este instrumentul zilnic al profesorului la clasă. În primii ani de activitate, până la obţinerea definitivării în învăţământ, profesorilor debutanţi li se cere elaborarea de proiecte de lecţiei pentru fiecare oră didactică. Este o modalitate prin care debutanţii îşi formează propriul stil didactic, în paralel cu pregătirea în vederea susţinerii examenului naţional de definitivare în învăţământ.
Proiectul de lecţiei este o creaţie proprie, originală, care decurge din: planificarea calendaristică, planificarea unităţii de învăţare, manualul de la clasă şi din bibliografia de specialitate.
În elaborarea unui proiect de lecţiei se recomandă avute în vedere câteva repere:
- cui ne adresăm – nu trebuie să neglijăm vârsta elevilor noştri, cunoștințele pe care le au sau nu, nivelul clasei (în care predomină elevii cu rezultate bune sau modeste). Abordarea defectuoasă a clasei de pe poziţia de superioritate a cadrului didactic are ca efect sigur neîndeplinirea obiectivelor lecţiei, deci lecţia va fii un eşec didactic.
- ce transmitem – având în vedere vârsta şi cunoştinţele elevilor de la clasă, profesorul îşi fixează obiectivele lecţiei. Adică îşi planifică ce va fii capabil elevul la sfârşitul lecţiei. Se recomandă ca aceste obiective să fie formulate la modul conjunctiv. Ideal ar fi ca un proiect de lecţie să aibă trei-patru, maximum cinci obiective. Este important ca aceste obiective să fie îndeplinite în timpul orei didactice în integralitatea lor. În cazul în care ora se încheie iar obiectivele nu au fost însuşite în integralitatea lor avem un semieşec didactic.
- Schema lecţiei – este acea parte a lecției care trebuie elaborată în paralel cu fixarea obiectivelor lecţiei. Este un element extrem de important pentru elevi, reprezentând practic notiţele cu care pleacă acasă. Nu trebuie să fie stufoasă şi nici lungă. Eliminaţi informațiile neesenţiale. Elaboraţi o schemă logică şi facilă. Ideal ar fi ca schema să încapă pe o singură tablă fără să fie ca aceasta să fie ştearsă. Dacă vă rămâne toată schema pe tablă la sfârşitul orei veţi putea realiza o fixare optimă (feedback) a cunoştinţelor nou predate deoarece elevii se folosesc de reprezentarea vizuală în învăţare.
- cum transmitem – trebuie să selectăm acele metode de învăţare potrivite conţinuturilor pe care le predăm. Acest lucru înseamnă înainte de toate o bună stăpânire a metodelor de învăţământ. Istoria şi cultura civică sunt discipline în care predomină metodele expozitive şi mai puţin cele experimentale. Nu trebuie să facem abuz de metode în sensul în care le scriem în proiectul de lecţiei dar în practică la clasă nu le folosim. Măiestria profesorului se măsoară în abilitatea lui de a-i face pe elevi să înveţe. Alegeţi trei, maximum patru, metode pe care să le folosiţi în predare. Aveţi în vedere ca elevul să nu fie un simplu spectator. Implicaţi elevii în timpul predării, antrenaţii şi valorificaţi-le potenţialul. Participarea activă în timpul predării îi face atenţi şi interesaţi de noile conţinuturi. Practic îi motivaţi permanent şi-i stimulaţi intelectual.