Şcoala online cu provocări şi satisfacţii
Un interviu în „Cuget liber” realizat de Andreea Perhaiţă cu Mirela Roşioru despre şcoala online.
Cum vă desfăşuraţi activitatea în această perioadă?
Am fost forţaţi să găsim soluţii care să funcţioneze în această situaţie inedită în sistemul de învăţământ românesc preuniversitar. Cu efort, creativitate şi inovare, m-am adaptat. Însă nu pot spune că am eficienţă 100 % şi nici că sunt pe deplin mulţumită.
Aţi lucrat cu elevii şi înainte de Ordinul nr. 4135?
Da, în ciuda recomandărilor oficiale confuze şi chiar contradictorii. Şi ce am făcut eu au făcut mulţi dintre colegii mei. Alţii, însă, nu. Întreruperea bruscă a şcolilor, neînsoţită de instrucţiuni clare pentru profesori, nu a făcut decât să-i bulverseze pe elevi şi pe părinţi, dar şi pe noi, profesorii.
Cum vă pregătiţi pentru aceste lecţii online?
Inevitabil am plecat de la ceea ce ştiam şi am fost pregătită să fac. Marea provocare a fost mutarea în online. Am căutat şi învăţat mult despre aplicaţii şi platforme online. Sunt familiarizată cu mediul online, dar nu sunt expert. Am conştientizat de ceva vreme că învăţământul tradiţional are nevoie de o „upgradare” urgentă. În lipsa unei strategii la nivel naţional sau local în acest sens, am pornit-o pe cont propriu. Împreună cu soţul meu, Mădălin, profesor de limba franceză la Colegiul Naţional Militar „Al. I. Cuza” din Constanţa, am conceput un site de familie, https://rosioru.ro, în care ne-am adunat toate resursele educaţionale pe care le-am creat de-a lungul timpului. Am postat exemple de evaluări online la istorie şi franceză, de schițe şi de proiecte de lecţii, am creat baze de subiecte şi bareme de la concursuri, olimpiade şi examenul național de bacalaureat, tutoriale şi minikituri didactice pe diferite teme. Site-ul nostru se completează firesc şi constant cu articole de specialitate, de atitudine, de istorie vie ş.a. Prin urmare, suspendarea cursurilor în luna martie nu ne-a găsit total nepregătiţi de mutarea în online.
Cât timp vă este necesar pentru pregătirea acestor ore diferite faţă de ce lucraţi înainte la clasă cu elevii?
Pregătirea conţinuturilor nu este doar o problemă de timp. Marea provocare ţine de utilizarea eficientă a tehnologiei. Am ajuns la concluzia că, pentru moment, interacţiunea directă cu elevii nu poate fi înlocuită de nicio platformă / aplicaţie / pagină web / clasă virtuală etc. Timpul necesar transmiterii şi verificării receptării noilor cunoştinţe în condiţii online a crescut, dar eficienţa mea ca pedagog simt că s-a diminuat. Şi atunci a apărut un sentiment de neputinţă şi frustrare faţă de situaţia în care ne aflăm. Orele în online nu sunt la fel cu orele faţă în faţă, chiar dacă, practic, transmitem aceleaşi conţinuturi, conform programei şcolare.
Cum receptează elevii aceste ore online şi modul de transmitere a informaţiilor?
Este ceva la fel de dificil de cuantificat. Pot însă să vă împărtăşesc din experienţa de părinte al unui elev de clasa a VII-a care este încântat de orele de „meet”, care apreciază testele online de tipul quizurilor, dar care are dificultăţi în a înţelege unele conţinuturi. Noi suntem un caz relativ fericit deoarece la multe dintre disciplinele şcolare îl putem îndruma. Sunt însă mulţi elevi care nu au un astfel de sprijin. Marea provocare vine însă din perspectiva motivării elevilor pentru învăţare. Indiscutabil în cazul interacţiunii faţă în faţă motivarea se poate face mult mai facil. Acest aspect ţine, în primul rând, de autoritatea morală şi profesională a cadrului didactic, de felul lui abil de a se face ascultat, înţeles şi urmat. Este un aspect care se construieşte în timp, pas cu pas. Un cadru didactic cu autoritate reală, apreciat de elevi, se poate face ascultat şi în mediul online. Reversul a fost apariţia unor forma de cyberbulling de la nevinovatele: „nu am semnal”, „nu-mi merge microfonul”, „mi-a picat netul”, „nu ştiu să mă conectez” la deplasatele capturi de ecran postate pe reţelele de socializare cu elevi şi profesori în ipostaze stânjenitoare.
Ce sfaturi aveţi pentru părinţi, în această perioadă?
Ajutaţi-vă copiii în această perioadă prin stabilirea unui program zilnic / săptămânal care să cuprindă: odihnă, relaxare, scris, citit, învăţat, nu neapărat în ordinea pe care am zis-o. Faceți-vă timp pentru copiii dvs., dar timp de calitate: fiţi lângă ei, puneţi-le întrebări, lăsaţi-i să vorbească. Păstraţi un ton calm, fiţi înţelegători. Căutaţi soluţii şi nu vinovaţi. Împreună puteţi rezolva orice problemă. Sfătuiţi-vă cu profesorii, dar nu-i agasaţi cu telefoane la ore nepotrivite. Profesorul îşi realizează mai bine misiunea de bază când în spatele elevului se află un părinte implicat.
Ce sfaturi aveţi pentru elevi, în această perioadă?
Elevii trebui să-şi organizeze foarte bine timpul de lucru, de odihnă şi de relaxare. O zi bună se cunoaşte de dimineaţă. Indiferent când începe dimineaţa pentru elevi, trebuie să-şi facă un plan al zilei care să cuprindă reprize de muncă intelectuală. Pur şi simplu elevii trebuie să aibă o rutină zilnică, un program, un „to do list”. Aveau aşa ceva, chiar dacă nu au conştientizat decât în momentul suspendării cursurilor. Inclusiv părinţii lor aveau această rutină zilnică care începea cu o cafea şi pregătitul pachetului pentru şcoală (pentru şcolarii mici), şi includea luatul de la şcoală şi temele…