TEMA ZILEI: Amăgirea părinţilor din România: alocaţii, tablete, laptopuri
Adoptarea unei legi în Parlament nu mai asigură o certitudine în ceea ce priveşte aplicarea ei. Aşa s-a întâmplat cu legea privind dublarea alocaţiilor pentru copii. Aceasta a fost promulgată de către Preşedinte şi ar fi urmat să se aplice de la 1 septembrie 2020. Din păcate Primul-ministru a anunţat luni, 22 iunie 2020, că a luat decizia să atace la Curtea Constituţională această lege deoarece „nu sunt prevăzute sursele de finanţare”. Mi-ar fi plăcut ca Primul-ministru, după ce ar fi „certat” Parlamentul, să fi declarat că solicită de urgenţă ministrului finanțelor să identifice sursele necesare aplicării acestei legi deoarece este un act care ar repara oricum doar parţial o inechitate, iar viitorul copiilor este esenţial pentru viitorul patriei noastre.
Miercuri, 24 iunie 2020, a apărut ştirea că Senatul, care a fost for decizional, a votat un proiect de lege prin care Ministerul Educaţiei va putea asigura fiecărui elev sau cadru didactic, la cerere, un laptop sau tabletă, conectate la internet. Având în vedere că la votarea proiectului parlamentarii partidului aflat la guvernare s-au abţinut, am toate motivele să cred că vom asista la acelaşi scenariu ca în cazul alocaţiilor.
Ştim că ne aflăm într-o adevărată precampanie electorală, dar folosirea unor astfel de teme pentru un simplu ping-pong mediatic nu numai că nu ne ajută să progresăm ca naţiune, dar nici nu le face cinste celor care caută mereu nodul din papură numai ca să pună piedici adversarilor politici, uitând mereu de victimele colaterale, părinţii şi copiii din România.
În locul unor acuze mi-ar fi plăcut să văd preocuparea în găsirea unor soluţii.
În locul unor eterne proiecte mi-ar fi plăcut să văd decizii ferme şi asumate.
În locul unui circ permanent, mi-ar fi plăcut să văd cum TOATE partidele politice ar fi lăsat deoparte şicanele şi ar fi lucrat împreună pentru creştere nivelului educaţiei în ţară, că doar aşa au jurat cu toţii când şi-au obţinut mandatele de demnitate publică!
„Jur credinţă patriei mele România.
Jur să respect Constituţia şi legile ţării.
Jur să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României.
Jur să-mi îndeplinesc cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor.
Aşa să mă ajute Dumnezeu!”
„Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României.
Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”.
Eu cred că în educaţie este soluţia problemelor sociale. Nişte elevii bine educaţi astăzi ne-ar aduce mâine garanţia unor adulţi responsabili. Când spun educație am în vedere nu numai acumularea de cunoștințe academice, ci mai ales crearea unui set de valori moral-civice. Roadele unei educaţii de calitate nu se văd într-o săptămână, o lună sau într-un an şcolar. Ele se văd peste o generaţie sau mai multe.
Ce semănăm astăzi, culegem peste ani mulţi.
Astăzi semănăm amăgire… 🙁
Mirela Roşioru