Notele ultimative sovietice din 26-28 iunie 1940. O istorie vie care doare…

Datorită iniţiativei Arhivelor Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe de a da publicităţii documente de acum 80 de ani, am avut ocazia să citesc notele ultimative ale URSS adresate Românei în vara anului 1940. Sentimente contradictorii m-au marcat pe măsură ce am citit cele 49 de file ce au cuprins, pe lângă textele celor două note ultimative sovietice (din 26 şi 28 iunie 1940), şi telegramele de răspuns de la Bucureşti, de la Legaţia din Moscova sau rapoartele Şefului Marelui Stat Major. Sentimente contradictorii au pus stăpânire pe mine: de la curiozitatea ştiinţifică la dezamăgirea şi revolta faţă de starea în care ajunsese România în anul 1940, printr-un concurs de împrejurări negative, sau la dorinţa de a utiliza în scop didactic aceste documente. În cele din urmă s-a impus spiritul didactic: învăţând din greșelile trecutului este necesar să nu le repetăm în prezent… şi poate, cine ştie, unii dintre elevii mei sau ai dvs. care vor ajunge cândva, într-un viitor nu prea îndepărtat, în poziţii cheie ale satului român, să înveţe bine această lecţie pe care istoria şi oamenii zilei ne-au dat-o şi să contribuie cumva la spargerea cercului vicios al evenimentelor istorice, deoarece „cine nu învaţă din greşelile trecutului este condamnat să le repete”.

Aşadar, toate aceste documente istorice pot fi folosite ca text suport pentru rezolvarea unor exerciţii de felul:

Notele ultimative sovietice din 26-28 iunie 1940: texte suport pentru formularea de opinii

• Formulaţi un punct de vedere referitor la nota ultimativă sovietică din 26 iunie 1940 (sau din 28 iunie 1940) şi susţineţi-o printr-un argument istoric.
• Formulaţi un punct de vedere referitor la răspunsul României faţă de nota ultimativă sovietică din 26 iunie 1940 (sau din 28 iunie 1940) şi susţineţi-o printr-un argument istoric.
• Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia în iunie 1940 România este obligată să cedeze teritorii. (Se punctează prezentarea unui fapt istoric relevant şi utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia).