harta Europei înainte şi după Primul Război Mondial_.jpg
harta Europei înainte şi după Primul Război Mondial_.pdf
Tratatele de pace. Noua hartă a Europei
- „Cele 14 puncte”
- document elaborat de Woodrow Wilson, preşedintele SUA, pentru reorganizarea lumii
- principii enunţate:
- afirmarea principiului autodeterminării popoarelor (*dreptul de a-şi alege singure soarta)
- principiul pacifismului propune înfiinţarea Ligii Naţiunilor (*organism internaţional pentru menţinerea păcii)
- principiul libertății prin instituirea libertăţii de navigaţie absolută pe timp de pace şi de război / dispariţia diplomaţiei secrete etc.
- Conferinţa de pace de la Paris (1919-1920)
- participă toate statele învinse şi învingătoare, cu excepţia Rusiei
- tratativele sunt dominate de:
- SUA – Woodrow Wilson
- Franţa – Georges Clemenceau
- Regatul Unit – Lloyd George
- Italia – Orlando Vittorio
- s-au semnat 5 tratate de pace+ 1 tratat special
- Tratatul de pace cu Germania de la Versailles
- pierde toate coloniile + Alsacia şi Lorena
- obligată:
- să-şi desfiinţeze serviciul miliar obligatoriu
- să plătească o imensă despăgubire de război
- să demilitarizeze zona Rinului
- Tratatul de pace cu Austriade la Saint-Germain
- dispare Austro-Ungaria şi apar 5 noi state: Austria, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Iugoslavia
- recunoaşte unirea Bucovinei la România
- Tratatul de pace cu Bulgaria de la Neuilly
- Tratatul de pace cu Ungaria de la Trianon
- recunoaşte unirea Transilvaniei la România
- Tratatul de pace cu Turcia de la Sèvres
- Tratatul de la Paris dintre România şi ţările Antantei prin care se recunoştea unirea Basarabiei
- Tratatul de pace cu Germania de la Versailles
- Urmări
- nu rezolvă contradicţiile dintre state
- se înfiinţează Liga Naţiunilor
Conferința de Pace trasează noua hartă a Europei
Paris, ianuarie 1919. După cumplitele încercări ale Marelui Război, capitalele lumii privesc acum spre Paris, unde reprezentanții celor mai puternice națiuni s-au adunat pentru a clădi pacea și a așeza din nou omenirea pe temelia dreptății. În palatele și sălile somptuoase ale orașului luminilor se desfășoară Conferința de Pace de la Paris, chemată să hotărască viitorul Europei și al lumii întregi.
La inițiativa președintelui american Woodrow Wilson, ideile unei noi ordini internaționale au fost așternute în faimosul document numit „Cele 14 puncte”, în care se proclamă dreptul popoarelor de a-și hotărî singure soarta, libertatea mărilor, sfârșitul diplomației secrete și întemeierea unei Ligi a Națiunilor, menită să păstreze pacea și înțelegerea între state.
Sub îndrumarea celor patru mari conducători – Woodrow Wilson (SUA), Georges Clemenceau (Franța), David Lloyd George (Marea Britanie) și Vittorio Orlando (Italia) – delegațiile țărilor participante poartă tratative îndelungate, menite să pună capăt vechilor rivalități.
Din aceste discuții au luat naștere cinci tratate de pace, care schimbă înfățișarea continentului.
Prin Tratatul de la Versailles, Germania este constrânsă să plătească despăgubiri uriașe, să renunțe la coloniile sale și la provinciile Alsacia și Lorena, iar armata sa este sever limitată.
Prin Tratatul de la Saint-Germain, monarhia austro-ungară dispare din istorie, iar pe ruinele ei se nasc state noi: Austria, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia și Iugoslavia. Totodată, se recunoaște unirea Bucovinei cu România.
Tratatul de la Trianon confirmă unirea Transilvaniei cu România, iar Tratatul de la Paris consfințește unirea Basarabiei.
Astfel, România Mare este recunoscută pe harta Europei, iar idealul unității naționale devine realitate.
Deși lumea întreagă nădăjduiește într-o pace durabilă, multe umbre planează încă asupra continentului. Noile granițe și despăgubiri stârnesc nemulțumiri, iar echilibrul rămâne fragil. Cu toate acestea, înființarea Ligii Națiunilor aduce o rază de speranță – începutul unei ere în care dreptatea și pacea ar putea, în sfârșit, să domnească peste popoare.