Aşezarea slavilor la sudul Dunării. Romanitatea orientală_clasa a VIII-a

 

 

 

 

 

Harta migrațiilor la nordul Dunării în sec. III-VI

Dialectele limbii române

 

Exercițiul 1_ordonare cronologică

Exercițiul 2_ordonare pe grupe

Exercițiul 3_ordonare cronologică

Rezumat

După retragerea aureliană (271–275), cauzată de atacurile migratorilor și de criza Imperiului Roman, armata și administrația romană s-au retras din Dacia, dar populația daco-romană a rămas pe loc. Viața urbană a decăzut, iar autohtonii romanizați s-au retras în zone rurale, organizându-se în obști sătești. Dobrogea a rămas sub stăpânire romană până în 602 și apoi bizantină până în secolul al XIII-lea. Unii împărați romani, precum Dioclețian, Constantin cel Mare și Iustinian, au încercat temporar să reia controlul la nordul Dunării, refăcând fortificațiile și drumurile.

După anul 602, așezarea slavilor la sudul Dunării a dus la împărțirea romanității orientale în două ramuri: cea nord-dunăreană, din care s-a format poporul și limba română, și cea sud-dunăreană, izolată, care a dat naștere dialectelor aromân, meglenoromân și istroromân. Slavii au fost asimilați de populația romanizată de la nordul Dunării, dar au lăsat urme importante în limbă, mai ales în toponime (Bran, Predeal), hidronime (Ialomița, Bistrița) și antroponime (Radu, Vlad, Bogdan).

 

SCHEMA LECŢIEI

Aşezarea slavilor la sudul Dunării. Romanitatea orientală

 

 1. Romanitatea orientală  (*sau răsăriteană; se referă la populaţia romanizată din sud-estul Europei)

•  în sec. III s-a produs retragerea aureliană (271/275) care a fost cauzată de atacurile repetate ale migratorilor şi de criza generală a Imperiului Roman
• romanii au retras armata şi administraţia
• au rămas pe loc majoritatea civililor daco-romanii
• au păstrat Dobrogea până în 602 care va intra ulterior sub stăpânire bizantină până în al XIII-lea
• viaţa urbană a decăzut
• autohtonii romanizaţi s-au retras în zone rurale ferite şi s-au organizat în obşti săteşti
• unii împăraţi romani revin temporar cu stăpânirea în zone din nordul Dunării:
  • DIOCLEŢIAN (284-305) reorganizează provincia Sciţia Mică în Dobrogea
  • CONSTANTIN CEL MARE (306-337) ridică podul peste Dunăre între Sucidava şi Oescus, dar şi limesul “Brazda lui Novac”
  • IUSTINIAN (527-565) a refăcut fortificaţiile de pe linia Dunării

2. Aşezarea slavilor la sudul Dunării

 – s-a produs mai ales după 602

– a determinat împărțirea romanităţii orientale în două:

• nord-dunăreană – din care se formează poporul şi limba română
• sud-dunăreană– izolată, va dezvolta dialectele limbii române: meglenoromân, istroromân, aromân / macedoromân

– la nordul Dunării slavii au fost asimilaţi de autohtonii romanizaţi

– au lăsat influenţe în limba română:

toponime: Bran, Predeal

hidronime: Ialomiţa, Bistriţa, Dâmboviţa

antroponime: Radu, Vlad, Bogdan

 

Migratori care au traversat spațiul românesc între secolele III–XIII

Secolele III–V

1. Goții (vizigoți și ostrogoți) – provin din nordul Mării Negre; atacă provinciile romane din nordul şi sudul Dunării

2. Hunzii – conduși de Attila; trec prin nordul Dunării în secolul al V-lea.

3. Gepizii – se stabilesc temporar în vestul Transilvaniei după retragerea hunilor.

4. Vandalii – trec sporadic prin spațiul carpato-danubian în drumul lor spre vestul Europei.

Secolele VI–VIII

5. Avarii – popor turanic; domină Pannonia și fac incursiuni la nord și sud de Dunăre.

6. Slavii – se așază masiv în zona de sud a Dunării după anul 602, unii fiind asimilați de populația locală; divizează romanitatea orientală.

7. Bulgarii – popor de origine turanică; se stabilesc la sudul Dunării și întemeiază primul stat bulgar (681).

Secolele IX–XIII

8. Maghiarii (ungurii) – vin din zona Mongoliei, s-au stabilit în Câmpia Panonică la sfârșitul secolului IX.

9. Pecenegii – popor turcic nomad; apar în secolul X și domină temporar sud-estul spațiului românesc.

10. Uzii – succed pecenegilor în secolul XI, fiind la rândul lor alungați de cumani.

11. Cumanii – popor turcic; domină zona de câmpie dintre Dunăre și Nipru (sec. XI–XIII), influențând formațiunile prestatale românești timpurii.

12. Tătarii (mongolii) – invadează spațiul românesc în 1241, în timpul marilor invazii spre centrul Europei.