Exerciţiu de ordonare perechi_ Autonomii locale la începutul Evului Mediu
Primele forme de organizare statală
- Obștea sătească
- element de continuitate daco-romană
- este condusă de un jude/cneaz, de „oamenii buni şi bătrâni”, de jurătorii(care judecau pricinile după „obiceiul pământului”)
- se caracterizează prin prezența în paralel a proprietății private(asupra casei, uneltelor, animalelor, terenuri agricole) cu proprietatea comună (pășuni, păduri, ape)
- prin unirea obștilor sătești s-au format uniuni de obști; prin unirea uniunilor au apărut formațiuni prestatale (autonomii locale); prin unirea acestora s-au format statele medievale
- Formațiuni politice prestatale româneşti
a. În spațiul intracarpatic
- sec. IX, „Gesta Hungarorum” (în traducere „Despre faptele ungurilor”):
- Voievodatul lui Gelu
- Voievodatul lui Glad
- Voievodatul lui Menumorut
- sec. XI, „Legenda Sfântului Gerard”
- Voievodatul lui Ahtum
- Voievodatul lui Gyla
b. În spațiul extracarpatic de la sud de Carpați
- sec. XIII (1247), „Diploma cavalerilor ioaniţi”
- Cnezatul lui Ioan
- Cnezatul lui Farcaş
- Voievodatul lui Litovoi
- Voievodatul lui Seneslau
- Banatul (Ţara) de Severin
c. În spațiul extracarpatic de la est de Carpați
- Codrii (Cosminului / Orheiului), ocoale, cobâle, ţări (Ţara Sipeniţului, Ţara Bolohovenilor, Ţara Brodnicilor)
d. Între Dunăre şi Mare
- sec. X – jupan Dimitrie, jupan Gheorghe
- 971-1204 – Thema Paristrion (provincie în cadrul Imperiului Bizantin)
- sec. XI – Ana Comnena în „Alexiada” îi menţionează pe: Tatos, Satza, Seslav
- 1230 – Ţara Cavarnei
Texte istorice
„Pentru aprecierea nivelului de dezvoltare a societății românești dintre Carpați și Dunăre […] o deosebită importanță o prezintă Diploma prin care regele Ungariei Bela al IV-lea dăruia în 1247 Cavalerilor Ioaniți Țara Severinului. […] Din Diplomă […] reiese că principalele ramuri ale economiei erau: agricultura, creșterea vitelor și pescuitul. Pentru agricultură și stadiul ei de dezvoltare un indiciu îl constituie mențiunea în Diplomă a semănăturilor și morilor. Numărul acestora va fi fost destul de mare și, prin urmare, agricultura destul de dezvoltată ca să merite o mențiune specială în diplomă. Datorită condițiilor naturale optime, creșterea vitelor și oilor ocupa un loc important în economia vremii […].
Se menționează existența de cnezate și voievodate românești, care, deși dependente de Regatul Ungariei, se bucurau de o oarecare autonomie în cadrul ierarhiei lui administrative. […] Din Diplomă rezultă că formațiunile politice de la sud de Carpați existau cu mult înainte de 1247. Cât privește voievodatul lui Litovoi […] și al lui Seneslau […] se preciza că ei vor stăpâni în acele locuri, așa cum au stăpânit și mai înainte. […] Diploma din 1247 reflectă un stadiu avansat de organizare a formațiunilor statale românești. […] Pe lângă mențiunea unor episcopate și arhiepiscopate […], găsim date despre existența unor cete militare, care constituiau aparatul războinic al cnezilor români.”
(Șt. Ștefănescu, Istoria medie a României)
„Ioaniții primeau de la regele Ungariei «întreaga Țară a Severinului, împreună cu cnezatele lui Ioan și Farcaș până la râul Olt cu excepția țării cnezatului voievodului Litovoi». Numită și țara Lytua, această ultimă formațiune politică rămânea, pe mai departe, pe seama românilor «așa cum au stăpânit-o aceștia și până acum» […]. Principalele condiții ale contractului încheiat între cavaleri și rege erau stabilite în felul următor: suveranul urma să primească jumătate din foloasele, veniturile și slujbele din Țara Severinului și din cele două cnezate menționate, ale lui Ioan și Farcaș, cealaltă jumătate urmând să revină cavalerilor ioaniți […]. Voievodului din «țara Lytua» îi erau impuse obligații militare în folosul cavalerilor; reciproc, aceștia din urmă se îndatorau, pe cât le va fi stat în putință, să îi ajute pe români. […] În condiții similare stabilite pentru «Țara Severinului» și «țara Lytua» cavalerilor ioaniți le era concedată «toată Cumania, de la râul Olt și munții Transilvaniei…, în afară de țara lui Seneslau, voievodul românilor, pe care am lăsat-o acelora, așa cum au stăpânit-o și până acum.»”
(I. A. Pop, I. Bolovan, Istoria României)
Accesări: 3.897