Revoluţia franceză. De la supus la cetăţean_clasa a VI-a
Revoluţia franceză
1789-1795
1.Cauze
- existenţa regimului absolutist
- răspândirea ideilor iluministe
- menţinerea împărţirii societăţii pe stări organizării medievale pe stări
- starea I – clerul
- starea a II-a – nobilimea
- starea a III-a – burghezia, orăşenimea, ţărănimea
*starea I şi II nu plăteau taxe şi impozite
- Declanşare
–5 mai 1789 regele Ludovic al XVI-lea de Bourbon convoacă Adunarea Stărilor Generale pentru a vota noi impozite
– delegaţii stării a III-a refuză, se organizează în Adunare Naţionala Constituantă şi decide desfiinţarea privilegiilor
-Regele trimite armata
– la 14 iulie 1789, poporul din Paris a luat cu asalt şi au cucerit fortăreaţa Bastilia (închisoare pentru opozanţii regelui)
3.Desfăşurare
– la 26 august 1789, a fost adoptată Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului, primul document care stabilea: egalitatea în drepturi a oamenilor, suveranitatea poporului, dreptul la proprietate (lectură p. 74-75)
-se înfiinţează cluburile revoluționare (girondin, iacobin etc.)
- Monarhia constituţională (1791-1792)
– regele se mută de la Versailles la Paris şi acceptă limitarea puterilor prin Constituţia din 1791 = Franţa devine monarhie constituţională
– regele fuge din Paris şi cere ajutorul militar Austriei şi Prusiei
– revoluţionarii câştigă bătălia de la Valmy, iar regele şi regina sunt ghilotinaţi
- Republica (1792-1795)
– după executarea regelui Franţa a fost proclamată republică;
– la conducere este o Convenţie Naţională dominată de cluburile revoluţionare:
- Girondinii = au decis execuţia regelui
- Iacobinii = au dat o nouă Constituţie şi au înfiinţat Comitetul Salvării Publice şi Tribunalul revoluţionar care a instaurat „marea teroare”; s-au organizat militar şi au reuşit să înfrângă armatele ostile ale Austriei, Prusiei şi Angliei
- Directoratul (1795-1799)
– iacobinii au fost înlăturaţi prin lovitură de stat
– s-a adoptat o nouă prin Constituţia care a pus bazele unui un regim politic bazat pe conducerea colectivă a cinci „directori”
– pe plan extern, a continuat războiul împotriva coaliţiei anti-franceze; în campaniile din Peninsula Italică şi în Egipt s-a remarcat generalul Napoleon Bonaparte
- Urmări
– revoluţia franceză a schimbat modul de conducere şi de organizare a statului şi al societăţii
– a încurajat lupta popoarelor asuprite împotriva absolutismului, pentru drepturi şi libertăţi