BAC ISTORIE iunie 2023: rezolvarea integrală a subiectelor
SUBIECTUL I (30 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. „De la jumătatea secolului al XVI-lea […] suzeranitatea otomană devine mai apăsătoare, iar obligațiile față de sultan sporesc. […] Controlul Imperiului Otoman, extins în toată Peninsula Balcanică până la Dunărea Mijlocie, sporea sentimentul de nesiguranță al popoarelor din această regiune. Totuși, românii, conștienți de soarta grea a grecilor, bulgarilor, albanezilor, sârbilor, croaților, ungurilor etc., ocupați de otomani, au continuat rezistența și au menținut statutul de autonomie a țărilor lor. Deși au plătit tribut și alte dări turcilor, deși li s-a îngrădit politica externă, trebuind să cedeze sultanului unele dintre teritoriile lor, românii și-au menținut statele cu domni proprii, turcilor fiindu-le interzis să se așeze stabil în ele și să aibă pământuri acolo, să facă politică de atragere la islam a creștinilor și să clădească moschei. […]
În primele decenii ale secolului al XVI-lea, domnii Țării Românești și Moldovei au dus o politică de alianțe antiotomane, deși continuau lungi perioade de timp să plătească tribut turcilor. […] Domnii Moldovei, de la Petru Rareș până la Ion Vodă și Aron Vodă […] au avut o politică antiotomană activă, cu rezistențe armate și cu bătălii sângeroase.” (I. A. Pop, Istoria ilustrată a românilor pentru tineri)
B. „Transformarea Transilvaniei în Principat autonom sub suzeranitatea Porții [Imperiul Otoman] a însemnat o grea lovitură dată Habsburgilor, pentru care potențialul economic al acestei provincii reprezenta o puternică atracție. În același context, poziția Principatului între otomani și Habsburgi conferea, din punct de vedere militar și strategic, un considerabil avantaj pentru cel care îl controla. Prin urmare, stăpânirea noului Principat autonom a constituit o preocupare constantă a politicii externe a celor două imperii. În timpul principelui Ioan Sigismund, Transilvania a devenit teatrul unor confruntări acerbe, care s-au redeschis după moartea sultanului Sϋleyman Magnificul (1566). Habsburgii vor relua disputa, mai ales datorită faptului că, după epoca sultanului Sϋleyman, Imperiul Otoman a intrat într-o fază staționară. […] Pacea încheiată la 21 februarie 1568, cu o durată de 8 ani, confirmă slăbiciunile otomane. Împăratul păstra în stăpânirea sa Ungaria apuseană, Dalmația, Croația și Slovenia, în timp ce Ioan Sigismund și domnitorii Țării Românești și Moldovei își mențineau controlul asupra teritoriilor aflate efectiv în posesia lor.” (I. A. Pop, T. Nägler, M. András, Istoria Transilvaniei)
Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:
1. Numiţi Principatul autonom precizat în sursa B. 2 puncte
Transilvania
2. Precizaţi, din sursa A, o informație referitoare la politica externă a domnilor români. 2 puncte
Domnii români au plătit tribut turcilor.
SAU Domnilor români li s-a îngrădit politica externă.
SAU Domnii români au fost obligaţi să cedeze sultanului unele dintre teritorii lor etc.
SAU ”Deşi au plătit tribut şi alte dări turcilor /, deşi li s-a îngrădit politica externă /, trebuind să cedeze sultanului unele dintre teritoriile lor /, românii şi-au menținut statele cu domni proprii /, turcilor fiindu-le interzis să se așeze stabil în ele şi să aibă pământuri acolo /, să facă politică de atragere la islam a creştinilor şi /să clădească moschei”.
3. Menţionaţi două spații istorice la care se referă atât sursa A, cât și sursa B. 6 puncte
Sursa A: Imperiul Otoman, Ţara Românească
Sursa B: Poarta (Imperiul Otoman), Ţara Românească
SAU
Sursa A: Ţara Românească, Moldova
Sursa B: Ţara Românească, Moldova
SAU
Sursa A: Imperiul Otoman, Moldova
Sursa B: Poarta (Imperiul Otoman), Moldova
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că popoarele balcanice sunt ocupate de otomani. 3 puncte
A
5. Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursa B, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). 7 puncte
Cauză: “Transformarea Transilvaniei în Principat autonom sub suzeranitatea Porţii (Imperiul Otoman)”.
Efect: “a însemnat o grea lovitură dată Habsburgilor”.
SAU
Cauză: “În același context, poziția Principatului între otomani și Habsburgi conferea, din punct de vedere militar și strategic, un considerabil avantaj pentru cel care îl controla”.
Efect: “Prin urmare, stăpânirea noului Principat autonom a constituit o preocupare constantă a politicii externe a celor două imperii”.
SAU
Cauză: “ datorită faptului că, după epoca sultanului Sϋleyman, Imperiul Otoman a intrat într-o fază staționară”.
Efect: “Habsburgii vor relua disputa”.
6. Prezentaţi alte două fapte istorice la care participă românii în secolul al XVI-lea, în afara celor precizate în sursele A și B. 6 puncte
Fapte istorice care puteau fi prezentate:
- Aderarea Ţării Româneşti la Liga Sfântă (1595)
- Bătălia de la Călugăreni (august 1595)
- Bătălia de la Giurgiu (octombrie 1595)
- Tratatul de la Târgovişte (Dealu) 1598
- Bătălia de la Şelimbăr (1599)
Un fapt istoric la care participă românii în secolul al XVI-lea, în afara celor la care se referă sursele A şi B este aderarea Ţării Româneşti la Liga Sfântă în mai 1595. 1p O informaţie referitoare la acest fapt istoric este că Liga Sfântă reprezenta o alianţă antiotomană constituită la iniţiativa papei Clement al VIII-lea la care aderase Imperiul Habsburgic, mai multe state italiene, dar şi Transilvania (Sigismund Bathory) şi Moldova /Aron Vodă). 1p A doua informaţie referitoare la acest fapt istoric este că aderarea Ţării Româneşti la Liga Sfântă s-a făcut prin semnarea Tratatului de la Alba-Iulia cu Transilvania de către o delegaţie de 12 boieri trimisă de Mihai Viteazul. Prin acest tratat Sigismund Bathory devenea suzeranul Ţării Româneşti în schimbul ajutorului antiotoman. 1p
Al doilea fapt istoric la care participă românii în secolul al XVI-lea, în afara celor la care se referă sursele A şi B este bătălia de la Călugăreni din august 1595. 1p O informaţie referitoare la acest fapt istoric este legată de cauza conflictului. Astfel Poarta organizează o campanie de pedepsire a lui Mihai Viteazul care adoptase o politică antiotomană atacând mai multe garnizoane otomane şi ucigând pe creditorii levantini. 1p A doua informaţie referitoare la acest fapt istoric este că în confruntarea directă cu otomanii conduşi de Sinan Paşa, Mihai Viteazul a ieştit victorios. Deoarece nu a reuşit însă alungarea armatelor otomane de pe teritoriul Ţări Româneşti va avea loc un al doilea conflict, la Giurgiu, în octombrie 1595. Ajutat fiind cu armată de către Sigismund Bathory, Mihai Viteazul îi alungă pe turci peste Dunăre. 1p
7. Menţionaţi o asemănare între două acțiuni desfășurate de români în relațiile internaționale din secolele al XVII-lea – al XVIII-lea. 4 puncte
Două acţiuni desfăşurate de români în relaţiile internaţionale din secolele XVII-XVIII sunt: încheierea alianţei secrete cu Rusia de către Ţara Românească (Constantin Brâncoveanu) în 1709 şi încheierea Tratatului de la Luţk (1711) tot cu Rusia de către Moldova (Dimitrie Cantemir). O asemănare între aceste două acţiuni este că au caracter antiotoman.
SAU… vizează colaborarea cu mari puteri creştine
SAU… determină Poarta să decidă înlocuirea domnilor pământeni cu domnii fanarioţi
SAU… arată orientarea Ţărilor Române către Rusia pentru a contracara dominaţia otomană etc., etc.
ÎNTOTDEAUNA se scriu cele două acţiuni (tratate, bătălii, aspecte, informaţii etc.) şi apoi se scrie asemănarea!!!
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)
Citiți, cu atenție, sursa de mai jos:
„ În august 1857, la Osborne, Napoleon al III-lea și regina Victoria au acceptat un compromis în problema românească: Franța renunța să mai susțină unirea deplină a Principatelor sub un prinț străin, iar Anglia și-a dat acordul pentru anularea alegerilor falsificate din Moldova și organizarea altora noi. […]
În luna octombrie 1857, s-au deschis la București și Iași cele două Adunări ad-hoc, care […] aveau însă prerogative limitate. Ele au fost create de marile puteri doar pentru a afla opinia poporului român față de unire. Totuși, Adunările ad-hoc au votat cu entuziasm declarații de unire a Moldovei cu Țara Românească, avansând și numele viitorului stat suveran (România), precum și dorința de instaurare a unei monarhii ereditare străine. […]
După negocieri și compromisuri, […] în 1858, a fost semnată Convenția de la Paris […]. Convenția prevedea că noul stat se va numi Principatele Unite ale Moldovei çi Țării Româneçti, va avea doi domni pământeni, două capitale, două guverne și două foruri legislative distincte. […] Armatele celor două țări erau puse sub comandă unică, iar la Focșani se înființau o Comisie Centrală și o Înaltă Curte de Casație care să elaboreze legi comune, să conducă în viitor la o uniformizare legislativă și administrativă. Convenția nu interzicea în mod expres unirea deplină, lăsând pe seama poporului român să găsească soluția cea mai potrivită. […] În conformitate cu prevederile Convenției de la Paris, în Principate au fost constituite comisii provizorii […] având sarcina de a asigura formarea adunărilor elective, care urmau să desemneze cei doi domnitori. […] La Iași, capitala Moldovei, a fost ales domnitor Al. I. Cuza, cu unanimitatea deputaților prezenți. […] La București, […] ideea alegerii aceluiași domnitor – și ca urmare a lipsei de precizie a Convenției de la Paris, care nu interzicea explicit alegerea aceleiași persoane ca domnitor în cele două Principate – a căpătat susținere […]. Urmarea a fost alegerea lui Al. I. Cuza cu unanimitate de voturi.”
(I. Bolovan, I. A, Pop, Marea istorie ilustrată a României şi a Republicii Moldova)
Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:
1. Numiţi domnitorul român precizat în sursa dată. 2 puncte
Al. I. Cuza
2. Precizaţi secolul la care se referă sursa dată. 2 puncte
XIX
3. Menţionaţi un stat participant la evenimentul de la Osborne și o decizie adoptată în cadrul acestui eveniment, precizate în sursa dată. 6 puncte
Franţa (Anglia)
O decizie: “Franţa renunţă să mai susţină unirea deplină a Principatelor sub un prinţ străin”
SAU Altă decizie a fost că: “Anglia şi-a dat acordul pentru anularea alegerilor falsificate din Moldova şi organizarea altora noi”
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la Adunările ad-hoc. 6 puncte
“În luna octombrie 1857, s-au deschis la Bucureşti şi Iaşi cele două Adunări ad-hoc” . 3p
SAU cele două Adunări ad-hoc aveau prerogative limitate “Ele au fost create de marile puteri doar pentru a afla opinia poporului român faţă de unire”. 3p
SAU “Adunările ad-hoc au votat cu entuziasm declarații de unire a Moldovei cu Ţara Românească”.
SAU Adunările ad-hoc au votat cu entuziasm declarații de unire a Moldovei cu Ţara Românească, avansând şi numele viitorului stat suveran (România), precum şi dorinţa de instaurarea a unei monarhii ereditare străine”
SAU Adunările ad-hoc şi-au exprimat dorinţa ca noul stat să se numească “România” Adunările ad-hoc şi-au manifestat dorinţa ca la conducere să fie instaurată o monarhie ereditară străină. etc., etc.
5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la Convenția de la Paris, susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă. 10 puncte
Un punct de vedere referitor la Convenţia de la Paris este că aceasta conținea prevederi esenţiale despre instituțiile comune şi unice ale noului stat român.
Informațiile care susțin punctul de vedere sunt: “va avea doi domni pământeni, două capitale, două guverne şi două foruri legislative distincte”. 7p
și “Armatele celor două ţări erau puse sub comandă unică, iar la Focșani se înființa o Comisie Centrală şi o Înaltă Curte de Casație care să elaboreze legi comune”. 10p
Deci, Convenţia de la Paris conținea prevederi esenţiale despre instituțiile comune şi unicele ale noului stat român.
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia statul român participă la relațiile internaționale din perioada 1875-1900. (Se punctează prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia.) 4 puncte
Fapte istorice care puteau fi prezentate:
- Convenţia româno-rusă din 4 aprilie 1877
- Războiul de independenţă 1877-1878
- Congresul de pace de la Berlin, iunie-iulie 1878
- aderarea la alianţa Puterile Centrale, 1883
Un fapt istoric relevant prin care statul român participă la relaţiile internaţionale din perioada 1875-1900 este implicarea în Războiul ruso-româno-turc (Războiul de independenţă) dintre 1877-1878. Deoarece în Peninsula Balcanică izbucnise încă din 1875 o nouă răscoală antiotomană a popoarelor creştine, Rusia a urmărit să se implice activ sub pretextul protejării ortodocşilor. De fapt urmărea să-şi ia revanşa după înfrângerea din Războiul Crimeei. Astfel, a semnat cu România Convenţia româno-rusă din 4 aprilie 1877 pentru a-şi asigura accesul spre sudul Dunării. Totodată România şi-a proclamat independenţa de stat la 9/10 mai 1877 şi a încetat plata tributului faţă de Poartă. Iniţial Rusia nu a dorit sprijinul armatei române şi s-a implicat singură în conflictul cu otomanii conduşi de Osman Paşa. Totuşi având în vedere cele două atacuri respinse de turci la Plevna, Marele Duce Nicolae, comandantul armatei ruse, a cerut ajutorul armatei noastre. Astfel, aramata română sub comanda principelui Carol va obţine victoriile de la Griviţa, Plevna, Rahova, Vidin etc.
Aşadar, armatele româno-ruse au câştigat războiul contra Porţii urmând să se încheie tratative de pace finale la Berlin.
În concluzie, statul român participă la relaţiile internaţionale din perioada 1875-1900 este implicarea în Războiul ruso-româno-turc (Războiul de independenţă) dintre 1877-1878.
SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre România în perioada postbelică, având în vedere:
– precizarea unei acțiuni politice desfășurate în România, în perioada 1946-1947;
– menţionarea a două practici politice utilizate în România, în perioada stalinismului și a câte unui aspect referitor la fiecare dintre acestea;
– prezentarea unui fapt istoric prin care România participă la relațiile internaționale din perioada Războiului rece;
– formularea unui punct de vedere referitor la schimbarea regimului politic din România la sfârșitul secolului al XX-lea şi susținerea acestuia printr-un argument istoric.
Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidenţierea relaţiei cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de spaţiu precizată.
Introducere România în perioada postbelică a avut o evoluţie spectaculoasă trecând de la un regim politic democratic, la unul totalitar, pentru ca la sfârşitul secolului al XX-lea să revină la democraţie.
LINIUŢA 1
precizarea unei acțiuni politice desfășurate în România, în perioada 1946-1947
O acţiune politică desfăşurată în România, în perioada 1946-1947 a fost abdicarea regelui Mihai din 30 decembrie 1947. (2p) Efectul acestei acţiuni a fost înlăturarea monarhiei constiutuţionale şi prioclamarea Republicii Populare Române.
LINIUŢA 2
menţionarea a două practici politice utilizate în România, în perioada stalinismului și a câte unui aspect referitor la fiecare dintre acestea
Perioada stalinistă a regimului comunist din România a durat până în 1965. Două practici politice utilizate în această perioadă au fost adoptarea Constituţiei din 1948 (3p) şi a Constituţiei din 1952 în sensul în care pun în aplicare principii staliniste. (3p)
Un aspect referitor la Constituţia din 1948 este că prevedea principiul monopartidismului, denumirea partidului unic fiind Partidul Muncitoresc Român şi subordona ţara faţă de URSS. (3p)
Un aspect referitor la Constituţia din 1952 este că menţinea principiul monopartidismului, denumirea partidului unic continuând să fie Partidul Muncitoresc Român şi organiza statul român dependent faţă de URSS.(3p)
LINIUŢA 3
prezentarea unui fapt istoric prin care România participă la relațiile internaționale din perioada Războiului rece
Un fapt istoric prin care România participă la relațiile internaționale din perioada Războiului rece a fost refuzul implicării în înăbușirea revoluţiei anticomuniste din Cehoslovacia cunoscută sub numele de “Primăvara de la Praga” (2p) Astfel, în noaptea 20-21 august 1968 trupele Pactului de la Varşovia, au invadat Cehoslovacia. Deşi România era membru fondator al Pactului de la Varşovia, Nicolae Ceauşescu a refuzat public participarea cu armată la această invazie organizând un miting uriaş la Bucureşti în 21 august 1968. Deci, refuzul participării la înăbușirea “Primăverii de la Praga” l-a transformat pe Ceauşescu într-o speranță a lumii comuniste de transformare în sens democratic. Urmarea imediată a acestui refuz este că importanți lideri occidentali vizitează România comunistă, iar Nicolae Ceauşescu vizitează la rândul său Franţa, Marea Britanie, RFG, SUA etc. (3p)
LINIUŢA 4
formularea unui punct de vedere referitor la schimbarea regimului politic din România la sfârșitul secolului al XX-lea şi susținerea acestuia printr-un argument istoric
Un punct de vedere referitor la schimbarea regimului politic din România la sfârșitul secolului al XX-lea este că a avut loc modificarea regimul politic făcându-se trecerea de la regimul totalitar comunist la regimul democratic.
Un argument istoric care susţine acest punct de vedere este adoptarea Constituţiei din 1991. Astfel, în urma evenimentelor din Decembrie 1989 a avut loc înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi a regimului comunist. Totodată, în 31 decembrie 1989 a fost adoptat decretul-lege pentru revenirea la pluripartidism. Deoarece regimul comunist a fost înlăturat din România era nevoie şi de adoptarea unei noi constituţii fapt ce a avut loc în 1991. Această constituţie valabilă şi astăzi pune în aplicare principii şi practici democratice precum: principiul pluripartidismului politic, principiul suveranității poporului, principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat etc.
Prin urmare, la sfârşitul secolului al XX-lea a avut loc modificarea regimului politic din România prin înlocuirea regimului totalitar cu cel democratic.
Încheiere
În concluzie, România în perioada postbelică a avut o evoluţie spectaculoasă trecând de la un regim politic democratic, la unul totalitar, pentru ca la sfârşitul secoluluial XX-lea să revină la democraţie.