Ai auzit şi tu afirmaţia asta?: Pe vremea mea erau 40 în clasă și tot se făcea carte! Dar oare chiar aşa era?
Am fost elev în comunism, iar astăzi sunt profesor. Am văzut ambele lumi.
Şi DA, acum 35 de ani școala era altfel. Elevii erau disciplinați cu frica, nu prin motivație; părinţii erau implicaţi prin constrângere; se folosea mult memorarea şi obediența, nu se dezvolta gândire critică. Puţini luau bacul, şi mai puțini ajungeau la facultate. „Se făcea carte” pentru o elită, dar marea masă era pierdută pe drum. Evident că nu existau distrageri constante precum telefoanele smart, rețelele de socializare sau jocurile online.
Astăzi școala are altă misiune: să formeze gândire critică, să formeze competenţe, să lucreze diferențiat şi să integreze elevi cu nevoi speciale – ceea ce e imposibil în clase cu 35–40 de elevi. Elevii de azi trăiesc într-o lume mult mai competitivă şi diversă, atenţia lor este fragmentată, iar profesorii nu mai pot folosi metode coercitive, ci trebuie să convingă şi să motiveze.
Dragi părinţi, NU profesorii sunt problema. Problema e că se doreşte educație modernă în secolul XXI, dar cu condiții de secol XX. Şi asta nu are cum să funcționeze!
În filmul „Greva NU e soluţia” am evidențiază lipsa de respect față de profesori și efectele negative ale declarațiilor oficiale care creează tensiune între părinți și cadrele didactice. Am comparat strategia actuală a guvernanților cu principiul „divide et impera”, care dezbină în loc să unească, iar soluția propusă este colaborarea dintre părinți și profesori pentru binele elevilor, întrucât educația este o investiție, nu o cheltuială. Respectul și sprijinul reciproc pot asigura un viitor mai bun copiilor.
Dacă aţi avea puterea să schimbați ceva la şcoala românească cu ce aţi începe?
Prof. Mirela ROŞIORU
