Demonime. De toate pentru nime’

Un colegiu militar care găzduieşte elevi (şi uneori chiar profesori) din toată ţara este locul perfect pentru a reflecta la demonime, adică nume generice ale locuitorilor unei ţări, provincii sau localităţi; termenul echivalent din franceză este gentilé, iar ramura onomasticii specilizată în demonime este gentilistica.

Cum se numesc oamenii din Râmnicu Sărat? Râmnicenii săraţi, vorba unui personaj politic* din perioada interbelică? Nu, doar râmniceni, cei din Râmnicu Vâlcea fiind doar vâlceni. Dar cei din Madagascar? Malgaşi, poate ştiaţi. Cei din Monaco? Monegasci. Nu știu dacă ştiaţi. Nu-mi amintesc când am aflat eu însumi.

În limba română există demonime cel puțin curioase, când le descoperim: albaiulieni (am început cu ceva uşor), întorsureni (de la Întorsura Buzăului), negruvodeni (din Negru Vodă), câmpulungeni (din Câmpulung Moldovenesc, cei din Câmpulung Muscel fiind, în schimb, musceleni), nemţeni (din judeţul Neamţ; cei din Piatra Neamţ sunt pietreni; cei din Târgu Neamţ sunt târgunemţeni, cei din Târgu Jiu târgujieni iar cei din Târgu Mureş târgmureşeni, dar cei din Târgu Ocna doar ocneni). Sătmăreni (din Satu Mare), giurgiuveni (din Giurgiu), romaşcani (din Roman), mangalioţi, medgidioţi şi vamaioţi (din Mangalia, respectiv Medgidia şi Vama Veche; da, sună idiot, până te obişnuieşti), băieşi (din Baia de Aramă; cei din Baia Mare sunt băimăreni), lăncrăjeni (din Lancrăm). Din Babadag, băbăieni. Din Gura Humorului, humoreni. Din Vatra Dornei, dorneni.

De pe Marte, marţieni. Din Cipru, ciprioţi. Din Florenţa, florentini. Din Coasta de Fildeş, ivorieni. Din Danemarca, danezi. Din Laos, laoţieni. Din Yemen, yemeniţi.

Din Macaronezia, macaronezieni. Pe bune, fără nicio legătură cu macaroanele.

Din Moscova? Moscoviţi. Sau moscali / muscali: aici demonimul se extinde de la capitală la întreaga ţară, apoi ajunge să desemneze, la mitici, sau la regăţeni, o meserie, cea de birjar, în timp ce în Ucraina dobândeşte o nuanţă peiorativă.

Din Nazaret? Nazarineanul e, de ceva vreme, unul singur. Unică, pentru revoluţionarii francezi, era şi Austriaca (regina Maria Antoaneta, cu avantajul nesperat că autrichienne se termina în chienne, căţea). Mulți au auzit de Ilie Tesviteanul, sau Tesbiteanul, sau chiar Tişbitul, dar ignoră localitatea de la care i se trage numele: Tişbe (sau Thesbaios în Septuaginta, HaTişbi în ebraică).

Efesenii, galatenii, filipenii, colosenii şi corintenii au avut şi ei noroc cu epistolele pauline, din Noul Testament. Btw, Tesalonicenii sunt din Salonic. Cei din Istambul sunt stambulioţi, foşti ţărigrădeni sau constantinopolitani, în funcţie de context.

Demonimele funcţionează, uneori, ca nuanţatoare de etnonime, precum sefarzii şi aşkenazii. Alteori devin nume de familie: Rusu, Ungureanu, Nelu Ploieşteanu.

Din Martinica avem martinichezi. Din Java, javanezi. Din Ţara de Foc, fuegieni (nu neapărat fani Fuego). Din Anzi, andini (deloc anodini). Din Madrid, madrileni. Din Rumelia, rumelioţi. Din Tomis, tomitani. Din Polonia, polonezi sau leşi (în trecut; în prezent mai avem doar raţe leşeşti, dar polonezul e mai ales un fel de covrig).

Din Ţara Românească, valahi. Din Kosovo, kosovari. Din Londra? Londonezi. Din Capitoliu? Capitolini, ca lupoaica. Din Germania? Nemţi, se ştie. Din Portugalia? Lusitani. Sau portughezi. Din Dublin? Oameni din Dublin (let’s play it safe).

Din Insulele Virgine nu știu ce avem. Din Lesbos, prefer să nu răspund (la masculin nu pare să aibă sens, la feminin am o oarece reţinere). Nici sibariţii nu mai sunt ce erau, în sensul că nu mai au mare legătură cu Sybaris, fosta colonie greacă din sudul Italiei. Siameza fie e o rasă de pisică, ca birmaneza, fie o geamănă foarte unită cu soră-sa. Parmezanul e o mare brânză din Parma, şi nu un om, oricât de delicios. Hamburgherul e mai degrabă un neam de sanviș, berlina şi limuzina sunt de-acum tipuri de caroserie. Un boem nu vine neapărat din Boemia, ci poate, sâmbătă seara, pe mai multe cărări, dintr-o cârciumioară de la şosea. Suedezele şi coreenele sunt exerciţii fizice sexy, kaizerul ba e chiflă, ba şuncă. (Cred că ar merita combinate, într-un sanviș demn de gusturile unui rege prusac.) Canadiana ştiam că era o geacă, când eram copil. Un alexandrin e şi un anumit tip de vers.

Din Bordeaux? Scuzaţi-mi franceza: bordelezi, ca zeama. Din Tibet? Tibetan, ca mastiful. Din Ouagadougu? Ouagalez, cel puțin în limba franceză. Din Napoli? Napolitani şi, mai ales, napolitane, yam-yam. Din Savoia? Savoiarzi, tot ceva bun de mâncare, dar sub formă de pişcoturi. Din Paris? Parizieni, ca parizerul.

Şi am ajuns în Franţa, unde anumite demonime urcă pe firul istoriei până în Antichitate, dintr-un anumit snobism deseori fermecător… Astfel, germanopratin este cineva (mvai!) din Saint-Germain-des-Prés, calitatea sau cartierul cu trecut existenţialist de pe malul stâng al Senei (rive gauche, pour les connaisseurs), de la Pratum Germanis (Pajiştea lui Germain, un fel de Gherman estic de pe la noi). Carolo-Macérien este din Charleville-Mézières. Bisontin e din Besançon. Andrinopolitain sau Adrianopolitain e din Edirne (Turcia), fost Hadrianopolis (în română Adrianopole, oraşul lui Hadrian, împăratul roman care l-a întemeiat).

Francilien, din Île-de-France, regiunea din jurul capitalei. Massiliot, din Marseille, pe vremuri Massilia. Castelthéodoricien, din Château-Thierry (Castrum Theodorici). Bellifontain, din Fontainebleau, de la Bellus Fons (frumoasa fântână). Belle Fontaine, je ne boirai pas de ton eau ! (Oui, il ne fallait pas le dire, mais j’ai cédé.) Pétrocorien, din Périgueux, de la neamul de gali numit Petrocorii, dar la fel de bine pot fi périgourdins. Christolien, din Créteil (Cristolium). Palois, din Pau (Palum). Stéphanois, din Saint-Étienne, Sfântul Ştefan (românii se prinseseră deja). Ébroïcien, din Évreux, de la tribul Eburovices). Biterrois, din Béziers (Baeterrae). Sper că nu ştiţi la fel de multă franceză ca mine, sună ciudat rău de tot. Un séquano-Dionysien e din Seine-Saint-Denis (combinaţie între Sequana, adică Sena, şi Dionysius, adică Denis). (Săracii francilieni din partea de nord a capitalei acum se simt, deja, mult mai bogaţi… Cultural.) Pe cale de consecinţă, un altoséquanais e din Hauts-de-Seine, de la altus (haut, înalt sau din partea de sus) şi Sequana (fluviul Sena). Un ligérien e din Loire, după numele latinesc al fluviului, Liger. Un pictavien e din Poitiers, numit după tribul Pictonilor.

Un lugdunien e din Lyon, fost Lugdunum. Poţi să-i spui lionez, să nu-l umfle râsul.

Ce nu fac unii oameni să evite o repetiţie în presă! Vorba ceea: mulți, da’ culţi.

______________________

* Omul politic D. (de la Dimitrie, izvorâtorul de mir) R. Ioanițescu, fost parlamentar şi ministru, autor, printre altele, al perlelor: „ambele trei chestiuni“, „pieile roșii din Africa“, „mama Eroului Necunoscut“, „originalul manuscrisului“, „albastru ca frunza“, „am prezență de spirit, dar nu-mi vine la moment“.