Ion Roşioru: viaţa

Născut la 14 august 1944, în satul Grunj, judeţul Buzău, Ion Roşioru este membru din 1995 al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea şi, din 2010, al Asociaţiei Scriitorilor de Limba Română din Quebec. A absolvit, în 1972, Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii Bucureşti şi, în acelaşi an, a fost repartizat ca profesor de franceză şi latină la Liceul Teoretic „Ioan Cotovu” din oraşul Hârşova. Aici coordonează, de la început până în prezent, activitatea catedrei de limbi moderne, ca şi cenaclul literar Duiliu Zamfirescu.

A debutat cu poezie în anul 1976, în revista „Tomis” (nr. 1/1976), şi de atunci a colaborat, exprimându-se în mai toate genurile, cu majoritatea revistelor de cultură din ţară: „Tomis”, „Luceafărul”, „România literară”, „Arcadia”, „Steaua”, „Revue Roumaine”, „Metafora”, „Dynamis”, „Orfeu”, „Orion”, „Amurg sentimental”, „Convorbiri literare”, „Dacia literară”, „Analele Dobrogei”, „Tribuna”, „Sud”, „Helis”, „Pro Saeculum”, „Oglinda literară”, „Plumb”, „Poezia”, „Poesis”, „Citadela”, „Litere”, „Târnava”, „Bucureştiul literar şi artistic”, „Fereastra”, „Axioma”, „Spaţii culturale”, „Renașterea culturală”, „Conta”, „Bucovina literară”, „Arcadia”, „Vatra veche”, „Singur”, „Timpul”, „Hyperion”, „Crai nou”, „Solteris”, „Contrafort”, (Chişinău) „Constelaţii diamantine”, „Dunărea de Jos”, „Ex Ponto”, „Agora”, „Euro Poésie” (Franţa), „Albatros”, „Zbornic” (Croaţia) ş.a.

Debutul editorial s-a produs în 1988 cu placheta de versuri La ţărmul grânelor, căreia i-au urmat alte volume de poezie (Pur, Casa de la ţară, Recviem pentru secolul meu, Incantaţii de mătase, Mir(easmă) de nard, Lacrimi triunghiulare, Pantumierul, vol. I şi II, 101 schaltiniene, Clopotul din Dojoji, Trecutul afectiv se pierde); proză scurtă (Luceafărul de ziuă, Paznicul de vânătoare) şi roman (Îngeri indecişi, Ţine-mă de vorbă să nu mor), critică literară (Cronicar la Pontul Euxin, Cronici ospitaliere, vol. I şi II), studii monografice dedicate unor autori contemporani (Marius Tupan între utopie şi parabolă, Şerban Codrin sau meditaţia unui poet occidental într-o grădină Zen şi Arthur Porumboiu sau scrisul ca pavăză împotriva morţii); traduceri din literatura universală (Vilanele şi pantumuri, Sipetul de santal de Charles Cros, Cele mai frumoase poezii de Emile Verhaeren, Poeme nipone, Étonnements / Sub semnul mirării, antologie bilingvă de poeme pentru copii etc.).

Este cuprins cu un grupaj de versuri în antologia de poezie contemporană Fereastra dinspre mare (Constanţa, Editor Revista „Tomis”, 1995), ca şi-n Antologia Sonetului românesc întocmită de poetul Radu Cârneci.

A semnat versiunile în limba franceză ale unor cărţi de haiku şi poeme aparţinând unor autori ca: Nicolae Motoc, Ioan Găbudean, Lucia Amarandei, Dumitru Ene-Zărneşti, Arthur Portumboiu, Marian Ruscu, Virgil Panait ş.a.

A obţinut numeroase premii si distincţii, printre care: Premiul I „Panait Cerna”, Tulcea, în 1976; Premiul I la „Odă ţăranului român”, Buzău, 1980; Premiul special al juriului la „Moştenirea Văcăreştilor”, Târgovişte, 1988; Premiul oferit de „Revue française” pentru versuri scrise direct în limba franceză; Premiul revistei „Orion” în 1996 pentru cel mai bun haiku; Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala „Dobrogea” şi al revistei „Tomis” pentru aport deosebit la susţinerea actului de cultură scrisă, în cadrul ediţiei a cincea a „Colocviilor tomitane” (1999); Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala „Dobrogea”, pentru volumul de poezie Pur (1999); Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala „Dobrogea”, pentru volumul de proză scurtă Luceafărul de ziuă (2004); Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala „Dobrogea”, pentru volumul de versuri Recviem pentru secolul meu (2005); Premiul oferit de către „Biblioteque Internationale de poésie” (Franţa, 1999); Premiul pentru calitatea traducerilor de poezie românească în alte limbi şi spaţii culturale, conferit de Revista Convorbiri literare (2003); Diploma de excelenţă pentru întreaga activitate literară şi pentru contribuţia în promovarea literaturii buzoiene la nivel naţional, acordată de Asociaţia culturală Renaşterea Buzoiană (2004); Premiul pentru cel mai frumos haiku, oferit de revista Orion (2001); Premiul „Florica Cristoforeanu” pentru traducerea volumului Cele mai frumoase poezii de Emile Verhaeren, oferit de Editura Rafet din Râmnicu Sărat în cadrul Festivalului de Poezie „Titel Constantinescu” (2012). Volumul de traduceri a primit, de asemenea, Premiul USR, Filiala Dobrogea, pe anul 2012; Premiul „Mircea Micu” al aceluiaşi Festival pentru volumul de versuri Mir(easmă) de nard (2013).