La Marseillaise (une traduction)

Traducerea	<->	Originalul
Copii ai patriei, chemarea Zilei de glorie a sosit! Contra noastră, amenințarea Tiraniei iar s-a ivit, Sub drapelu-i cu sânge mânjit,		Allons, enfants de la Patrie, Le jour de gloire est arrivé ! Contre nous de la tyrannie L’étendard sanglant est levé, L’étendard sanglant est levé,
Auziți, pe drumuri de țară, Răcnind, fioroşii soldați? Se-apropie, neînduplecați, Și familiile vi le-omoară!		Entendez-vous dans les campagnes Mugir ces féroces soldats ? Ils viennent jusque dans vos bras Égorger vos fils, vos compagnes !
La arme, cetățeni, Uniți, mărșăluim, Pornim, pornim! C-un sânge avan Țărâna s-o hrănim!		Aux armes, citoyens, Formez vos bataillons, Marchons, marchons ! Qu’un sang impur Abreuve nos sillons !
La arme, cetățeni, Uniți, mărșăluim, Pornim, pornim! C-un sânge avan Țărâna s-o hrănim!		Aux armes, citoyens, Formez vos bataillons, Marchons, marchons ! Qu’un sang impur Abreuve nos sillons !
Claude Joseph ROUGET DE LISLE, 25 / 26 avril 1792		Mădălin-Teodor ROŞIORU, 6 / 7 aprilie 2025

La Marseillaise, imnul național al Franței, are o poveste tare interesantă!

Cântecul a fost compus acum mai bine de 200 de ani, în timpul Revoluției Franceze, de un căpitan de geniu, Claude Joseph Rouget de Lisle. De geniu, adică… genist, ca socrul meu! Franța tocmai declarase război Austriei, iar primarul orașului Strasbourg îi ceruse căpitanului nostru să scrie un cântec de luptă mobilizator, pentru armata revoluționară.

Trebuie menţionat că, în anul cu pricina, 1792, Franța avea să devină republică (după ce monarhia fusese pusă sub semnul întrebării), iar pericolul… era peste tot! Monarhii Europei, îngrijorați că revoluția franceză le-ar putea „contamina” popoarele, se aliaseră pentru a invada Franța și pentru a restabili vechea ordine absolutistă. Așa că țara era într-o stare de alertă maximă!

Într-o singură noapte din aprilie 1792, însufleţit de patriotism și îngrijorat de pericolul care îi amenința patria, Rouget de Lisle a scris acest Cântec de război pentru armata Rinului. Dar de ce se numește, totuși, „Marseieza”?

Cântecul a devenit foarte popular printre soldații revoluționari. Un batalion de voluntari din… Marsilia l-a cântat cu atâta însufleţire pe străzile capitalei, că parizienii l-au asociat cu acești soldați entuziaști și l-au numit… Marseieza – Cântecul celor din Marsilia.

Marseieza are versuri extrem de vibrante. Vorbește despre lupta împotriva tiraniei, chemarea la arme şi sângele vărsat pentru libertate. A devenit rapid simbolul Revoluției Franceze și al spiritului republican.

În 1795, „Marseieza” a fost proclamată imnul național al Franței. Deși a mai fost înlocuită cu alte imnuri, din 1879 şi până astăzi ea a rămas, neîntrerupt, emblema sonoră a Republicii Franceze. Abia în 1880 Ziua de 14 iulie a devenit Sărbătoarea Naţională a Franţei, DUPĂ alegerea imnului naţional. La festivităţi se cântă, de obicei, primul cuplet, urmat de refren. Rareori i se mai adaugă un cuplet sau două. Printre acestea se numără așa-numitul „cuplet al copiilor”, destinat unui public mai tânăr şi adăugat imnului mai târziu, de un autor necunoscut.

Versurile primului cuplet vorbesc despre: Tiranie, cuvânt ce desemnează regimurile nedrepte, absolutiste sau străine; steagul însângerat ridicat împotriva poporului reprezintă amenințarea armată a dușmanilor; soldații fioroși care vin să-ți taie familia dau o imagine șocantă, menită să trezească instinctul de autoapărare colectivă. Era o chemare la mobilizare TOTALĂ. Figurile de stil reflectă groaza, dar și furia, pasiunea și disperarea unui popor aflat într-o situație extremă.

Refrenul este un apel la rezistență populară: „La arme, cetățeni!” Pentru prima dată un cântec oficial nu se adresa supușilor unui rege, ci cetățenilor – un termen revoluționar. Patria miza pe voluntari – trăsătură esențială a naționalismului civic care se năștea din Revoluția Franceză. Lor li se cerea să-şi adape brazdele cu un „sânge impur”, al inamicilor. „Brazdele” sunt, desigur, pământul Franței, pe care revoluționarii îl apără chiar cu preţul vieţii.

Iniţial un cântec motivaţional în timpul războaielor revoluționare, de… trezire în conştiinţă, Marseieza a devenit un simbol al libertății și al rezistenței împotriva oricărei forme de tiranie: în Al Doilea Război Mondial a fost cântat de Rezistența Franceză. Dacă ştiţi scena cultă din filmul Casablanca, înţelegeţi la ce mă refer! Dacă nu… rezolvăm noi cumva!

La Marseillaise nu este doar un imn, ci o cronică a unei națiuni în luptă pentru mult-îndrăgita libertate, egalitate și demnitate, o expresie a iubirii SACRE pentru patrie. Este dură, pasională şi directă – exact ca spiritul revoluției din care s-a născut şi pe care l-a alimentat, în continuare.

O traducere LITERARĂ în limba română a Marseiezei, unul dintre marile simboluri ale Revoluţiei franceze, nu exista. Cel puţin nu una care să poată fi cântată, sau măcar recitată! Așa că mi-am ascultat soţia şi am făcut-o eu. Zis şi făcut: la fel ca originalul, ŞI traducerea s-a făcut într-o noapte de aprilie; iată rezultatul, mai sus, şi iată şi scena iconică din filmul Casablanca, despre care am vorbit.