9. IDEOLOGII ŞI PRACTICI POLITICE
TESTE GOOGLE FORMS
Test de 10 despre Practicile politice (1)
Test de 10 despre Practicile politice (2)
Test de 10 despre Practicile politice (3)
Test de 10 despre Practicile politice (4)
Secolul al XX-lea între democraţie şi totalitarism. Ideologii şi practici politice în România şi în Europa (37 de întrebări)
Ideologie politică – totalitatea ideilor referitoare la regimul politici şi la instituțiile politice. Consemnează ceea ce ar trebui oamenii să facă.
Doctrina politică – totalitatea ideilor politice împărtășite de un grup de oameni dintr-o anumită regiune într-o anumită perioadă de timp;
Reține că:
Doctrina politică modifică şi completează ideologia politică adaptând-o situației politice şi economice concrete
Doctrina politică se află în raport de subordonare faţă de ideologia politică
Partid politic = formațiune politică – grup de oameni care împărtășesc aceeaşi doctrină politică şi care urmăresc să obțină puterea prin participarea la alegeri (vot)
Tipuri de partide politice
Partid de extremă stânga | Partid de stânga | Partid de centru | Partid de dreapta | Partid de extremă dreapta |
Comunist | Social-democrat
Socialist
Laburist |
Creştin-democrat
Agrarian |
Liberal
Conservator |
Nazist
Fascist |
Regim politic totalitar | Regim politic democratic | Regim politic totalitar |
Partid politic de stânga – acceptă rolul statului în economie, educaţie, sănătate etc., sprijină clasele sociale defavorizate
Partid politic de dreapta – încurajează inițiativele private, urmărește să limiteze controlul statului, susţine economia de piață
Practici politice democratice
- Organizarea periodică de alegeri libere
- Votul universal permite participarea tuturor cetățenilor la viaţa politică
- Exprimarea opțiunilor politice prin vot asigură reprezentativitatea acestora
- Existenţa unei competiții electorale reale
- Este dată de existenţa pluripartidismului şi votului universal
- Acceptarea criticilor la adresa puterii
- Se face prin argumente şi nu prin violență
- Respectarea regulilor de funcţionare a statului stabilite prin constituţii
- Ca de ex. acceptarea principiilor: separării puterilor în stat, pluripartidismului, suveranității, reprezentativității, egalității în faţa legilor etc.
- Garantarea şi respectarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului
- Se regăsesc înscrise în constituţii
- De ex.: drepturi social-economice (dreptul la proprietate privată etc.), drepturi politice (dreptul la vot etc.), drepturi social-politice (dreptul la asociere etc.), libertăţi individuale (libertatea conștiinței etc.)
- Garantarea libertății de exprimare a opiniei publice
- Prin mass-media
- Mass-media a devenit „a patra putere în stat”
NB!
- Adoptarea Constituțiilor din 1866, 1923 şi 1991 reprezintă o practică politică democratică deoarece conține şi pune în aplicare practici democratice.
Practici politice totalitare
Practici politice în România comunistă
- Adoptarea Constituțiilor din 1948, 1952 şi 1965 reprezintă practici politice totalitare deoarece conțin şi pun în aplicare principii totalitare
- Partidul unic (PMR / PCR)
- Încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat
- Desfiinţarea partidelor politice şi crearea partidului unic
- 1947 desfiinţarea PNŢ după înscenarea de la Tămădău
- 1948 are loc fuziunea dintre PSD şi PCR = PMR
- În 1965 PMR îşi schimbă denumirea în PCR
- Crearea unui aparat de represiune împotriva societăţii (poliţiei politice = represiune politică = teroarea)
- 1948 a fost înfiinţată Direcţia Generală a Securității Poporului = Securitatea
- 1949 a fost înfiinţată Miliţia după model sovietic (ţinea evidența străinilor, emitea acte de călătorie în străinătate, menținea ordinea publică etc.)
- Închisori politice: Piteşti, Râmnic, Aiud, Sighet, Poarta Albă, Periprava
- Fraudarea alegerilor / suspendarea / desfăşurare cu rezultat previzibil
- Noiembrie 1946 rezultatul alegerilor a fost falsificat în sensul declarării câștigător a Blocului Partidelor Democratice (BPD)
- BPD a fost alcătuit din: Partidul Comunist Român, Partidul Social Democrat, PNL – aripa Tătărescu, PNŢ – aripa Anton Alexandrescu
- După 1948 rezultatul alegerilor organizate periodic în România era previzibil
- Promovarea cultului personalităţii liderului
vara 1971 – Nicolae Ceauşescu vizitează China (Mao Zedong) şi Coreea de Nord (Kim Ir Sen)
„Tezele din iulie” 1971 = 17 propuneri pentru o „revoluţie culturală” (educare mai eficientă a maselor) = se revine la cenzură; PCR se implică în învăţământ şi se consolidează învăţământul politico-ideologic; deschiderea către Occident este abandonată; se înfiinţează ansambluri artistice în fabrici, instituţii etc. pt promovarea creațiilor naţionale
- Înfiinţarea de organizații oficiale de masă
- organizații ale comuniștilor, tinerilor, muncitorilor, femeilor, copiilor
- Uniunea Tinerilor Comunişti = UTC
- Pionierii, Șoimii Patriei
- Controlul mijloacelor de comunicare în masă prin intermediul cenzurii
-1948 a apărut Indexul lucrărilor interzise cu peste 8000 de titluri
Practici politice în URSS, Italia fascistă, Germania nazistă
- Desfiinţarea partidelor politice şi crearea partidului unic
În URSS – Partidul Comunist al Uniunii Sovietice / PCUS (perioadă interbelică + postbelică)
În Germania – NSDAP / Partidul Muncitoresc Naţional Socialist / Partidul Nazist (perioadă interbelică)
În Italia – Partidul Naţional Fascist (perioadă interbelică)
- Crearea unui aparat de represiune împotriva societăţii (poliția politică = represiune politică = teroarea)
*supravegherea şi controlul populaţiei s-a făcut printr-un aparat de represiune numit:
În URSS – CEKA / NKVD / KGB
În Germania – Gestapo
În Italia – OVRA
În România – Securitatea şi Miliţia
*eliminarea adversarilor / opozanților prin organizarea unui sistem de lagăre şi închisori:
În URSS – s-a numit Gulag
În Germania – s-au înfiinţat lagăre de muncă (primul în 1933 la Dachau) şi lagăre de concentrare şi exterminare (Auschwitz – Birkenau, Sobibor, Treblinka, Maidanek, Belzec)
- Promovarea cultului personalităţii liderului
În URSS – Stalin „Tătucul”
În Germania – Hitler „Führer”
În Italia – Mussolini „Il Duce”
În România – Nicolae Ceauşescu
4. Înfiinţarea de organizații oficiale de masă
În URSS – organizații ale comuniștilor, tinerilor, muncitorilor, femeilor, copiilor
În Germania – organizații ale naziștilor, tinerilor, femeilor, copiilor (Tineretul hitlerist)
În Italia – organizații ale fasciștilor, tinerilor, femeilor, copiilor
În România – Uniunea Tineretului Comunist (UTC), Pionierii, Șoimii Patriei
5. Controlul mijloacelor de comunicare în masă prin intermediul cenzurii
6. Fraudarea alegerilor / suspendarea / desfăşurare cu rezultat previzibil