ROMANITATEA se referă la următoarele idei principale

• poporul şi limba română au origine latină (romanică)
• a generat teorii opuse din cauza unor motive politice

 

Cuprinsul temei despre ROMANITATE 

1. Despre traci / geto-daci
2. Războaiele daco-romane
3. Factorii romanizării
4. Etnogeneza românească
5. Romanitatea în viziunea istoricilor
6. Teoria imigraţionistă şi teoria continuităţii
7.  Romanitatea în perioada regimului comunist

 

1. DESPRE TRACI / GETO-DACI (strămoşii românilor)

• strămoşii noştri se numesc traci şi au trăit la nord şi sudde Dunăre
• Tracii au avut 2 ramuri

Þ ramura din nordul Dunării = geto-daci (Strabon: „geţii şi dacii vorbesc aceeaşi limbă”)

Þ ramura sud-dunăreană = moesi, besi, odrizi

Geto-dacii

-organizaţi în triburi şi uniuni de triburi cu reşedinţa într-o așezare fortificată care avea în denumire, de obicei, termiţnaţia „dava” (Capidava, Sucidava, Argedava etc.)

Þ      religie politieistă (mai mulţi zei) Zalmoxis, Gebeleiziz, Bendis

Þ      Structură   socială:   oameni   liberi (comati)   şi   nobili (tarabostes)

 

Organizarea statului geto-dac

Sec. I î. Hr.— Regatul lui Burebista (82-44 î. Hr.)

• graniţe largi, mult peste teritoriului actual al statului român până la Tisa, Nipru şi sudul Dunării
• Cuprinde geto-daci dar şi alte neamuri
• Nu a avut conflicte directe cu romanii

Sec. I-II—Regatul lui Decebal (87-106)

• Multmai redus faţă de statul lui Burebista, dar mai omogen
• Romanii cuceriseră zona din sudul Dunării, inclusiv Dobrogea, şi organizaseră provincia Moesia

 

2. RĂZBOAIELE DACO-ROMANE

Încep din sec. I d. Hr.

Cauze: resursele economice ale dacilor, ameninţare pentru statul roman

Principalele războaie au fost: ⚔ 101-102 şi ⚔ 105-106

 

Urmările războaielor

• Regatul dac dispare
• O parte a Daciei a fost transformată în provincie romană (Dacia romană)→ începe romanizarea
• Dacii liberi au rămas în zona Moldovei cu Basara bia, Maramureş, Bucovina

 

3. Factorii romanizării

Romanizarea este un proces istoric complex care constă în însuşirea limbii latine vulgare, a tradiţiilor şi obiceiurilor romane de către populaţia cucerită prin intermediul factorilor romanizării

Principalii factorii ai romanizării sunt: armata, veteranii, administraţia, coloniștii, urbanizarea, religia şi limba latină vulgară (obișnuită)

 

Romanizarea s-a realizat în etape

romanizarea neoficială înainte de 106

romanizarea oficială 106-271/275

romanizarea după 275 a dacilor liberi

 

FACTORIIROMANIZǍRII

1. ARMATA
2. VETERANII
3. ADMINISTRAŢIA
4. COLONIŞTII
5. URBANIZAREA
6. RELIGIA
7. LIMBA LATINĂ
8. dreptul roman
9. şcoala
10. viaţaculturală
11. justiţia
12. viaţaeconomică 

 

FACTORII ROMANIZĂRII

1. ARMATA

• alcătuită din legiuni (Legiunea XIII Gemina, Legiunea V Ma- cedonica) şi trupe auxiliare (cohorte, alae) – aprox.
• 55.000 de soldaţi au fost aduși în provincia Dacia
• Staţionau în garnizoane = castre
• Pe lângă castre au apărut așezări civile: canabae
• Graniţa provinciei a fost fortificată cu castre şi val de pământ (limes)

2. VETERANII = soldaţi pensionari

erau vorbitori de limbă latină

Primeau funcţii, cetăţenia romană, pământ în proprietate, dreptul de a se căsătorii

 

3. ADMINISTRAŢIA

Þ introducerea legislaţiei romane + funcţionari

Þ Dacia romană a avut rang de provincie imperială

Þ condusă de un legatus Augusti pro praetore

Þ capitală: Ulpia Traiana Sarmizegetusa

Þ a avut 4 organizări administrative

4. COLONIŞTII

Þ erau vorbitori de limbă latină

Þ purtători ai culturii, tradiţiilor şi obiceiurilor romane

Þ Trăiesc în sate: vicus, pagus şi canabae / villa rustica

 

 

5. URBANIZAREA—construirea oraşelor

Þ Oraşe de rang superior (colonia Drobeta, Napoca, Ulpia

Traiana Sarmizegetusa)

Þ Oraşe rang inferior (municipii: Dierna, Tibiscum)

Þ capitală: Ulpia Traiana Sarmizegetusa

6. RELIGIA

Þ Iniţial politeistă

Þ Fenomene religioase: interpretatio romana şi sincretismul

Þ Răspândirea creştinismului în limba latină

 

 

Romanizarea s-a realizat în etape

Þ romanizarea neoficială înainte de 106

Þ romanizarea oficială 106-271/275

 

*271-275 retragerea aureliană = părăsirea provinciei romane Dacia din ordinul împăratului Aurelian

Cauze: atacuri dese ale migratorilor, criza generală în care intrase Imperiul Roman începând cu sec. III

Þ romanizarea după 275 a dacilor liberi

 

CONSECINŢELE ROMANIZĂRII (urmări / efecte)

Þ a fost un proces istoric ireversibil

Þ cu romanizarea începe etnogeneza românească

 

4. Etnogeneza românească

Unde? Când? Cum?

Formarea poporului a avut loc între secolele II-VIII la N şi S de Dunăre prin romanizarea tracilor de N şi de S la care se adaugă influenţe migratorii mai ales slave.

Limba română este o limbă romanică evoluată din latina populară şi se formează în acelaşi timp cu poporul Structura vocabularului limbii române

Substrat 10% cuvinte de origine dacică Strat 60% cuvinte origine latină Adstrat 20% cuvinte de origine slavă 10% cuvinte de alte origini

 

 

5. Romanitatea în viziunea istoricilor

 

Secolele VII-XIII

Secolele XIV-XVI (umaniştii) Secolele XVII-XVIII (cronicarii)

Secolele XVIII-XIX (teoria imigraĢionistă şi teoria continuităţii)

Secolul XX

 

 

Romanitatea în viziunea istoricilor Context

Între sec. III-XIII au loc marile migraţii → izvoarele istorice scrise sunt puţine

 

În sec. VIII s-a încheiat etnogeneza românească → poporul român începe să apară în izvoare sub denumirile: romani, vlahi, valahi, volohi, blachi etc.

 

Romanitatea în viziunea istoricilor în secolele VII-XIII

Sec. VII „Strategikon”—locuitorii din N Dunării sunt numiţi „romani” Sec. IX „Ogȕzname”—”Ţara vlahilor”

Sec. X—„Despre administrarea imperiului” – „romani”

Sec. XI—Gardizi în „Podoaba istoriilor” românii se află între „Dunăre şi un munte mare”

Sec. XII— „Gesta Hungarorum” („Despre faptele ungurilor” / „Cronica lui Anonymus”): info despre autonomiile locale româneşti din spaţiul intracarpatic din sec. IX (3 voievodate: Gelu, Glad, Menumorut)

Sec. XIII— „Diploma cavalerilor ioaniţi” (1247): info despre 5 autono- mii locale româneşti dintre Carpaţi şi Dunăre (2 voievodate: Litovoi şi Seneslau, 2 cnezate: Ioan şi Farcaş, 1 Ţara Severinului)

 

Romanitatea în viziunea istoricilor în secolele XIV-XVI (umaniștii)

Cauze / context: formarea statelor feudale ro, „cruciadele târzii”,

interesul Papalităţii faţă de spaţiul românesc, Renaşterea

 

Sec. XIV-XVI umaniștii europeni susţin originea latină a poporului român

POGIO BRACCIOLINI

ENEA SILVIO PICCOLOMINI (Papa Pius al II-lea) 

ANTONIO BONFINI

 

Sec. XVI umaniștii din spaţiul românesc

NICOLAUS OLAHUS—arată unitatea de neam, limbă şi religie a românilor

JOHANNES HONTERUS– hartă „Dacia” peste teritoriile locuite de români

 

Romanitatea în viziunea istoricilor în secolele XVII-XVIII

*susĢin originea latină, comună pt moldoveni, munteni şi ardeleni

Sec. XVII—cronicarii români

GRIGORE URECHE—”Letopiseţul Moldovei” („Noi de la Rîm ne tragem”)

MIRON COSTIN—„De neamul moldovenilor…”

Secolele XVII-XVIII

Stolnicul C-TIN CANTACUZINO (1640-1716)- „Istoria Ţării Ro…”

DIMITRIE CANTEMIR (1673-1723)- „Hronicul vechimii romano- moldo-vlahilor”, „Descrierea Moldovei”

IOAN INOCHENTIE MICU KLEIN—”Supplex Libellus” (1743)

ŞCOALA ARDELEANĂ

Reprezentanţi: Petru Maior, Gh. Şincai, Samuil Micu

Susţin curentul pur latin al originii românilor („purismul”)

Scriu „Supplex Libellus Valachorum” (1791)

 

Romanitatea în viziunea istoricilor în secolele XVIII-XIX

 

*din sec. XVIII ideea romanităĢii se politizează în contextul luptei româ- nilor din Transilvania pt drepturi politice şi naţionale (IOAN INOCHENTIE MICU KLEIN, ŞCOALA ARDELEANĂ)

Sec. XVIII – apar ideile imigraţioniste (poporul şi lb. ro. s-ar fi format la sudul Dunării apoi ar fi emigrat la nord din sec. XII)

Susţinători: Franz Joseph Sȕlzer şi Johann Christian Engel

Sec. XIX – se formează Austro-Ungaria (1867) → accentuarea luptei românilor pt obţinerea de drepturi

Robert Roesler formulează teoria imigraţionistă / roesleriană (1871)

A.D. Xenopol—teoria continuităţii

 

6. Teoria imigraţionistă şi teoria continuităţii

 

TEORIA IMIGRAŢIONISTĂ (roesleriană) – pseudoștiinţifică	TEORIA CONTINUITĂŢII (autohtoniei) – ştiinţifică
Românii se formează ca popor la sudul Dunării şi apoi emigrează la nord	Românii se formează ca popor în spaţiul carpato-danubiano-pontic
ARGUMENTE · Dacii au fost exterminaţi în războaiele daco-romane · Imposibila romanizare în 165 de ani · După 275 s-au retras toţi locuitorii · Poporul român s-a format la sudul Dunării (cuvinte comune în lb. română şi albaneză, influenţele slave) · Românii au revenit la nord după sec. XII · Lipsa izvoarelor despre ro la nordul Dunării înainte de sec. XIII	ARGUMENTE · Continuitatea dacilor după  106 (dovezi logice, toponime, hidronime, lingvistice) · Romanizarea se produce în mai mult de 165 de ani (etape) · În 275 s-a retras armata, adm şi unii civili · Nu există izvoare care să ateste prezenţa ro la sudul Dunării · Asemănările ro-albaneză rezultă din fondul tracic comun

 

 

În sec. XVIII-XIX romanitatea ro a fost o armă de luptă politică şi naţională care a stat la baza fundamentării ideii daco- românismului care a contribuit la pregătirea momentelor: 

1859 Unirea Principatelor M şi Ţ. Ro.—Cuza

1877-1878 obţinerea independenţei + Dobrogea

1918 Marea Unirea (+Basarabia + Bucovina + Transilvania)

 

Susţinătorii teoriei continuităĢii (autohtoniei)

Sec. XVIII—Micu Klein, Şcoala Ardeleană

1/2 XIX– pașoptiștii (Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu)

2/2 XIX—B. P. Haşdeu, A.D. Xenopol

1/2 XX—C-tin Daicoviciu, Vasile Pârvan, Gh. Brătianu

2/2 XX—Mihai Roller (exagerarea rolului slavilor în etnogeneza ro), după 1965 exagerarea rolului dacilor

2/2 XIX

1. B.P. Haşdeu—”Pierit-au dacii?” (demonstrează că dacii nu au fost exterminaţi după 106) şi „Teoria circulaţiei cuvintelor” (se pot spune fraze întregi alc. numai din cuvinte de origine latină, dar nu se poate scrie nicio propoziţie din cuvinte de alte origini)

1/2 XX

Apar dovezi arheologice care susţin continuitatea:  C-tin Daicoviciu, Vasile Pârvan „Getica”

Alţi reprezentanţi: Nicolae Iorga, Gheorghe Brătianu

 

7. Romanitatea în perioada regimului comunist 2/2 XX

 

1948-1965 (Gh. Gh.-Dej—perioada stalinistă)

 

Istoricul Mihai Roller, exagerarea rolului slavilor în etnoge- neza românească, romanii sunt „cotropitori”

 

1965-1989 (N. Ceauşescu—perioada naţional-comunistă)

Trecutul istoric a fost idealizat, romanii sunt „asupritori” s-a exagerat rolului dacilor → exagerări istoriografice (dacii ar fi fost primul popor din lume;  protocronismul)