Practici politice democratice

 

1. Organizarea periodică de alegeri libere
   • Votul universal permite participarea tuturor cetățenilor la viaţa politică
   • Exprimarea opțiunilor politice prin vot asigură reprezentativitatea acestora
2. Existenţa unei competiții electorale reale
   • Este dată de existenţa pluripartidismului şi votului universal
3. Acceptarea criticilor la adresa puterii
   • Se face prin argumente şi nu prin violență
4. Respectarea regulilor de funcţionare a statului stabilite prin constituţii
   • Ca de ex. acceptarea principiilor: separării puterilor în stat, pluripartidismului, suveranității, reprezentativității, egalității în faţa legilor etc.
5. Garantarea şi respectarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului
   • Se regăsesc înscrise în constituţii
   • De ex.: drepturi social-economice (dreptul la proprietate privată etc.), drepturi politice (dreptul la vot etc.), drepturi social-politice (dreptul la asociere etc.), libertăţi individuale (libertatea conștiinței etc.)
6. Garantarea libertății de exprimare a opiniei publice
   • Prin mass-media
   • Mass-media a devenit „a patra putere în stat”

 

Nota bene!

7. Adoptarea Constituțiilor din 1923 şi 1991 reprezintă o practică politică democratică deoarece pun în aplicare practici democratice pe care le conţin.

 

Regimul democratic în România interbelică

 

România are regim democratic din 1866 când a fost adoptată Constituţia cf principiilor liberale (vot cenzitar)

Democrația a fost consolidată prin Constituţia din 1923 organizată cf principiilor liberal-democratice care includ votul universal.

Sistemul politic democratic a fost alcătuit din: monarhie, Parlament, guvern şi partide politice.

 

Monarhia

– a fost constituţională (adică avea atribuțiile stabilite de constituţie)

– succesiunea la tron: ereditară, pe linie masculină cu aplicarea principiului primogeniturii

– regi

Ferdinand (1914-1927)

– participarea României la Primul Război Mondial

– realizarea Marii Uniri (1918)

– 1925 – criza dinastică

Mihai sub Regență (1927-1930)

• Regența formată din: prințul Nicolae, patriarhul Miron Cristea, Gheorghe Buzdugan, preşedintele Curții de Casație şi Justiţie

Carol al II-lea (1930-1940)

• Readus în ţară cu ajutorul PNŢ
• A instaurat un regim autoritar în 1938 (cu o nouă Constituţie)
• Se destramă România Mare în vara 1940 – abdică

Mihai (1940-1947)

• Conduce România în timpul Războiului Doi Mondial
• Abdică în 30 decembrie 1947

 

Parlamentul (puterea legislativă – elaborează legi)

• Are structură bicamerală (Adunarea Deputaţilor şi Senat)
• Deputații erau aleși dintre cetăţenii români cu domiciliu în România şi cu vârstă minimă de 25 de ani
• Senatori erau aleși dintre cetăţenii români cu domiciliu în România şi cu vârstă minimă de 40 de ani
• Senatori de drept erau: Moștenitorul Tronului de la vârsta de 18 ani împliniți; el însă nu va avea vot deliberativ decât la vârsta de 25 ani împliniți; Mitropoliții ţării, preşedintele Academiei Române, foștii președinți ai Adunărilor Naţionale din Chişinău, Cernăuţi şi Alba-Iulia, care au declarat Unirea, generalii de rezerva şi în retragere ş.a.

 

Guvernul (puterea executivă – pune în aplicare legile)

• Este alcătuit din miniştrii care conduc ministere
• Conducătorul Guvernului este prim-ministrul
• Primul-ministru era numit de rege să alcătuiască Guvernul
• În perioada interbelică au existat 25 de guverne = instabilitate politică

 

*Guvernele liberale (deviză: PRIN NOI ÎNŞINE): votul universal, Constituţia din 1923, legea învăţământului (1924 prin care învăţământul primar, obligatoriu şi gratuit, era între 7-16 ani; se introducea învăţământul normal primar pentru pregătirea viitorilor învățători; legea minelor care limita capitalul străin la 40% şi 2/3 din CA alcătuit din români.

*Guvernele țărăniste (deviză: PORŢI DESCHISE): reforma protecției sociale, legea pentru creditul funciar rural, încurajarea investițiilor străine.

 

 

Partidele politice

În perioada interbelică au fost două partide politice mai importante: Partidul Naţional Liberal şi Partidul Naţional Ţărănesc

P.N.L. se formase din 1875. Lideri în perioada interbelică: Ionel Brătianu, Vintilă Brătianu, I.G. Duca. Susţinea că dezvoltarea industriei naţionale trebuia să se facă fără salturi bruște, respectându-se echilibrul social. Deviză: PRIN NOI ÎNŞINE

 

P.N.Ţ. s-a format în 1926 prin fuziunea partidului Ţărănesc condus de Ion Mihalache cu Partidul Naţional Român condus de Iuliu Maniu. Punea accentul pe dezvoltarea agriculturii, organizarea țărănimii în cooperative, ridicarea nivelului cultural al satelor. În plan politic se pronunța pentru crearea statului ţărănesc. Deviză: PORŢI DESCHISE

Practici politice totalitare

 

Practici politice în România comunistă

 

1. Adoptarea Constituțiilor din 1948, 1952 şi 1965 reprezintă practici politice totalitare deoarece conțin şi pun în aplicare principii totalitare

• Partidul unic (PMR / PCR)
• Încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat

2. Desfiinţarea partidelor politice şi crearea partidului unic

• 1947 desfiinţarea PNŢ după înscenarea de la Tămădău
• 1948 are loc fuziunea dintre PSD şi PCR = PMR
• În 1965 PMR îşi schimbă denumirea în PCR

3. Crearea unui aparat de represiune împotriva societăţii (poliţiei politice = represiune politică = teroarea)

• 1948 a fost înfiinţată Direcţia Generală a Securității Poporului = Securitatea
• 1949 a fost înfiinţată Miliţia după model sovietic (ţinea evidența străinilor, emitea acte de călătorie în străinătate, menținea ordinea publică etc.)
• Închisori politice: Piteşti, Râmnic, Aiud, Sighet, Poarta Albă, Periprava

4. Fraudarea alegerilor / suspendarea / desfăşurare cu rezultat previzibil

• Noiembrie 1946 rezultatul alegerilor a fost falsificat în sensul declarării câștigător a Blocului Partidelor Democratice (BPD)
• BPD a fost alcătuit din: Partidul Comunist Român, Partidul Social Democrat, PNL –  aripa Tătărescu, PNŢ – aripaAnton Alexandrescu
• După 1948 rezultatul alegerilor organizate periodic în România era previzibil

5. Promovarea cultului personalităţii liderului

vara 1971 – Nicolae Ceauşescu vizitează China (Mao Zedong) şi Coreea de Nord (Kim Ir Sen)

„Tezele din iulie” 1971 = 17 propuneri pentru o „revoluţie culturală” (educare mai eficientă a maselor) = se revine la cenzură; PCR se implică în învăţământ şi se consolidează învăţământul politico-ideologic; deschiderea către Occident este abandonată; se înfiinţează ansambluri artistice în fabrici, instituţii etc. pt promovarea creațiilor naţionale

6. Înfiinţarea de organizații oficiale de masă

• organizații ale comuniștilor, tinerilor, muncitorilor, femeilor, copiilor
• Uniunea Tinerilor Comunişti = UTC
• Pionierii, Șoimii Patriei

7. Controlul mijloacelor de comunicare în masă prin intermediul cenzurii

-1948 a apărut Indexul lucrărilor interzise cu peste 8000 de titluri

 

Practici politice în URSS, Italia fascistă, Germania nazistă

 

1. Desfiinţarea partidelor politice şi crearea partidului unic

În URSS – Partidul Comunist al Uniunii Sovietice / PCUS (perioadă interbelică + postbelică)

În Germania – NSDAP / Partidul Muncitoresc Naţional Socialist / Partidul Nazist (perioadă interbelică)

În Italia – Partidul Naţional Fascist (perioadă interbelică)

 

2. Crearea unui aparat de represiune împotriva societăţii (poliția politică = represiune politică = teroarea)

 

*supravegherea şi controlul populaţiei s-a făcut printr-un aparat de represiune numit:

În URSS – CEKA / NKVD / KGB

În Germania – Gestapo

În Italia – OVRA

În România – Securitatea şi Miliţia

 

*eliminarea adversarilor / opozanților prin organizarea unui sistem de lagăre şi închisori:

În URSS – s-a numit Gulag

În Germania –  s-au înfiinţat lagăre de muncă (primul în 1933 la Dachau) şi lagăre de concentrare şi exterminare (Auschwitz – Birkenau, Sobibor, Treblinka, Maidanek, Belzec)

 

3. Promovarea cultului personalităţii liderului

În URSS – Stalin „Tătucul”

În Germania – Hitler „Führer”

În Italia – Mussolini „Il Duce”

 

În România – Nicolae Ceauşescu

 

4. Înfiinţarea de organizații oficiale de masă

În URSS – organizații ale comuniștilor, tinerilor, muncitorilor, femeilor, copiilor

În Germania – organizații ale naziștilor, tinerilor, femeilor, copiilor (Tineretul hitlerist)

În Italia – organizații ale fasciștilor, tinerilor, femeilor, copiilor

 

În România – Uniunea Tineretului Comunist (UTC), Pionierii, Șoimii Patriei

 

5. Controlul mijloacelor de comunicare în masă prin intermediul cenzurii

6. Fraudarea alegerilor / suspendarea / desfăşurare cu rezultat previzibil

 

Regimul comunist în Rusia

 

• Octombrie 1917 Revoluţia bolşevică = conducerea este preluată de Lenin (1917-1924)
• Instituie teroarea cu ajutorul poliţiei politice (CEKA) şi dictatura proletariatului sub forma regimului sovietelor
• Începe naţionalizarea (mijloacelor de producție, băncilor etc.)
• În 1922 înfiinţează Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice – U.R.S.S.
• În 1924 emite o nouă Constituţie
• Iosif Vissarionovici Stalin (1924-1953) accentuează represiunea împotriva disidenților
• 1936-1938 = „Marea Teroare” elimină opozanți reali sau închipuiți (procese publice, deportări în Gulagul siberian); poliția secretă = NKVD
• Are loc colectivizarea forţatăa agriculturii (apar colhozurile – forme de muncă în colectiv şi sovhozuri – ferme de stat)
• Din 1929 introdusă economia planificată şi dirijată – planurile cincinale
• Începe industrializarea forţată însoțită de propaganda stahanovistă (întrecere între muncitori pentru depășirea normei de muncă zilnică)
• După 1945 Stalin va impune comunismul în ţările din estul Europei
• Conducătorii URSS-ului au fost în număr de 5: Hrușciov (1953-1964), Brejnev (1964-1982), Andropov (1982-1984), Cernenko (1984-1985), Gorbaciov (1985-1991)

 

 

 

Regimul fascist în Italia

 

*fascia = mănunchi de nuiele legat cu o curea în jurul unei securi, purtat în Roma antică de lictorii (paznicii) dictatorilor, consulilor etc.

 

• Fascismul a avut la bază mitul naţiunii unitare şi cel al trecutului glorios al ţării reprezentat de Imperiu Roman
• Scop= măreția naţiunii italiene să fie comparabilă cu gloria Imperiului Roman; atingerea scopului se face pe seama altor popoare

Caracteristici / trăsături: anticomunist, antidemocratic, antiliberal, anticonservator, antiburghez, antiproletar, anticapitalist, sprijină corporatismul

*corporațiile înlocuiesc sindicatele şi sunt formate din muncitori şi patroni; parlamentul urma să fie înlocuit cu o reprezentanță naţională a acestor corporații

– ideologia fascistă a fost pusă în practică în Italia în 1922

– Partidul Naţional Fascist a organizat „Marşul asupra Romei” (22-29 octombrie 1922), aprox. 40 000 de cămăși negre = lovitură de stat prin care Mussolini preia puterea (1922-1943) *a fost executat în 1945.

– măsuri:

• Il Duce deținea atât puterea executivă, cât şi legislativă; era asistat de Marele Consiliu Fascist
• Partidele politice sunt interzise
• Cenzura e instituită
• Economia organizată după principii corporatiste (corporațiile stabilesc producţia, planificarea, salarizarea muncitorilor)
• Semnează Concordatul de la Lateran (1929) cu Biserica catolică prin care recunoaşte independenţa Vaticanului

 

Regimul nazist în Germania

*nazist = „naţi” primele două silabele ale denumirii germane a Partidului Muncitoresc German Naţional-Socialist

– ideologia nazistă este o variantă a fascismului imaginată de Adolf Hitler în „Mein Kampf” (1925); conduce Germania între 1933-1945

– trăsături / caracteristici ale nazismului:

• crearea spaţiului vital pentru dezvoltarea Germaniei Mari (ruperea Tratatului de pace de la Versailles şi preluarea de teritorii de la ţările vecine)
• teoria superiorității rasei ariene (“germanii puri, blonzi cu ochi albaştri” care trebuiau să supună rasele inferioare) şi să extermine rasele considerate impure (evrei, ţigani ş.a.)
• susţine naţionalismul fundamentat pe ideea superiorității rasei germane, precum şi antisemitismul
• 30 ianuarie 1933 alegeri câştigate de NSDAP – Hitler devine cancelar (prim-ministru) = obţine atât puterea executivă, cât şi cea legislativă = dictatură
• Partidele politice şi sindicatele sunt desfiinţate
• E înfiinţată poliția politică (Gestapo)
• Sunt eliminați adversarii politici – ex. Noaptea cuțitelor lungi, 30 iunie 1934, sunt asasinați liderii SA (trupe de asalt) şi Ernst Rohm, principalul rival
• 1935 Legile antisemite de la Nȕrenberg
• Agresiuni naziste şi anexări teritoriale:
  • Noaptea de cristal 9-10 noiembrie 1938 – devastarea magazinelor evreieşti din Germania
  • Anexarea Austriei (Anschluss-ul, 12 martie 1938)
  • Anexarea zonei sudete a Cehoslovaciei (Acordul de la Munchen, 29 sept. 1938)
  • Din 1942 s-a pus în practică soluţia finală a problemei evreiești = Holocaustul