William Shakespeare

Traducere de Mădălin Roşioru

Sonetul 116

 

Eu nu cred că nuntirii acelor nalte minţi
Va cuteza în cale să-i steie nenorocul;
Iubirea nu-i iubire, când altor stăruinţi
Se pleacă: lesne piere când şi-a aflat sorocul.

Ci-n ţărmul veşniciei ea-i nalt hotar, de care
Furtunile restriştii se frâng, făr-a-l clinti;
Corăbiei pierdute i-e stea sclipind pre mare:
Ar şti cât preţuieşte când nu i-ar mai luci.

Iubirea nu-şi boieşte obrazul, pehlivan
În slujba Vremuirii, cercând a-i hi pe plac:
Pieire nu cunoaşte. Clipită, ceas şi an
I-s trepte de pre care strălumina-va-n veac.

…Minciună de grăiesc şi-s dovedit,
N-am scris nicicând, şi nimeni n-a iubit.