Paul Verlaine

Preumblare sentimentală
(adaptare de Mădălin Roşioru)

Razele supreme şi crepusculare
Scaldă nenufarii legănaţi de-o boare
Adiind prin trestii – calme ape mari
Şi-oglindesc tristeţea-n palizi nenufari.
Rana mi-o preumblu singur şi hoinar
Printre atâtea sălcii lângă iazul clar
Unde bruma vagă îmi evoc-o mare
Fantomă lăptoasă şi-a ei disperare
Cu voce de lişiţi plângând şi gemând
Când-şi aduc aminte din aripi bătând
Printre sălcii unde-s singur şi hoinar
Şi-mi preumblu rana – iar în apa rece
Giulgiul dens al nopţii va veni să-nece
Razele supreme şi crepusculare
Printre trestii pale potolita boare
Şi pe-oglinda apei calme nenufarii.

(versiune neterminată, simplă ipoteză de lucru, nu lipsită de relevanţă)