Dacia romană. Romanizarea. Creştinismul_clasa a VIII-a
Pachetul didactic cuprinde:
- schema lecţiei
- harta istorică a provinciei Dacia romană
- fişă de lucru online: de asociere a două informaţii trasând săgeţi, se dă click pe „FINISH” şi apoi pe „lupă” pentru vizualizarea notei
- opţional: vizionarea filmului artistic „Columna”
Dacia romană. Romanizarea. Creştinismul
- Dacia romană (106-271)
- a avut rang de provincie imperialăadministrată de un guvernator: legatus Augusti pro praetore
- a cuprins: Transilvania, Banatul şi Oltenia
- capitala la Ulpia Traiana Sarmizegetusa
- a avut trei reorganizări:
- în 117/118 a fost divizată în Dacia Superioară şi Dacia Inferioară
- în 123 a fost împărţită în 3: Dacia Porolissensis, Dacia Superioară şi Dacia Inferioară
- în 168: Dacia Porolissensis, Dacia Apulensis şi Dacia Malvensis
- Romanizarea
- este un proces istoric complex care constă în însuşirea tradiţiilor, obiceiurilor romane, a limbii latine vulgare(obişnuite) de către poporul cucerit prin intermediul factorilor romanizării
- factorii romanizării:
- administraţia
- armata (legiunişi trupe auxiliare cantonate în castre)
- veteranii
- coloniştii
- urbanizarea (aşezări de tipul coloniişi municipii)
- viaţa religioasă (*sincretism religios, *interpretatio romana)
- educaţia
- etapele romanizării:
- înainte de 106– romanizarea neoficială
- 106-271/275 – oficială
- după 275– romanizarea dacilor liberi
- Creştinismul
- religie monoteistă apărută la începutul sec. I, în Imperiul roman
- s-a răspândit prin intermediul soldaţilor, coloniştilor şi al misionarilor
- creştinii sunt persecutaţi – martiri
- în 313 prin Edictul de la Milan a devenit religie oficialăîn Imperiul roman
- în limba română s-au păstrat termeni creştini de origine latină: creştin, cruce, biserică, botez, altar, Dumnezeu, duminică, înger
- dovezi arheologice: donariul de bronz de la Biertan, jud Sibiu, datat secol IV.